Să plouă peste noi cu stele lăptoase albe ca de miei,
Mieii tăiați și rupți în două
De noi putem privi în ei,
Să plouă peste noi cu pietre
Mai albe decât apa care curge,
Să spele supărările, tristețea, și relele să ni le plângem,
Să plouă peste noi cu iarbă,
Cu iarbă crudă și trifoi,
Să fim toți iazuri lungi, întinse pe care pasc mai buni ca noi,
Să plouă și cu suflete de îngeri cu oase albe flori de cireș,
Să fim semințe ce se nasc lumină,
Să încolțim pe la ferești,
Să crească ramuri de cunună
Ca Tu să poți să ne privești,
Să plouă și cu sori și lună,
Să plouă cu ce vrei și ce dorești,
Să fim jertfiți și judecați de alt Irod
Și prinși în cuie
Și să murim și să-nviem frumos…
Și ploaia să ne spele-ntr-una
Și să ni-l spele pe Hristos,
Că n-avem lacrimi ca să-l plângă și n-avem mirul prețios,
Să plouă cu cântări de slavă, să plouă cu cuvinte-n rugăciune, pricesne și prohod, să plouă și cu ce nu ne putem spune,să plouă și cu ouă roșii-ncondeiate,
Să plouă și cu iezi mieroși, mărunți și grași,
Să plouă cu iubire și cu pace,cu liniște și cu arhangheli și cu sfinți,
Să plouă cu mamele noastre care așteaptă ca plânsul lor să nu mai fie plâns,
Să plouă mult și pe alese,
Ca într-un potop de primăvară caldă
Să fim toți miri și toți mirese,
Să plouă peste noi cu vin și pască, să plouă peste noi cu Paște să fim cu toții Înviere!