Ce pot să vă spun despre mama mea
Că avea ochii albaștri atât de albaștri
Că eram mai tot timpul supărată că nu mi-a dat nici măcar o dâră din albastrul lor
Că avea un amestec de cuvinte rostite în sârbă maghiară și alte limbi pe care le rostea în absența mea
Încât și pentru asta m-am supărat mult mai târziu
Că atât de mult mă certa
Dar pentru asta nu mă supăram
Îmi construiam o lume a mea
În care auzeam
Cât de frumoasă sunt
Cât de pricepută la toate sunt
Cât de cuminte sunt😂
Și cât de desteaptă sunt🙈
Și-i mulțumesc pentru asta
Că mi-am construit propria mea lume în care ea nu exista ( și m-a iertat pentru asta)
Acum când mama mea nu mai există
I-aș face loc în gândurile mele secrete dar cu blândețea și înțelepciunea mamei care sunt
Pentru că în toată pietrificarea și tristețea cu care m-a crescut
Știu că a tremurat și a plâns ca o mamă de teamă că cel mai mic copil s-ar pierde la un moment dat sau ar dispărea de tot
Și asta nu mi-ar fi iertat-o!