Și fotografii stau adunate în mine ca o carte
Pe care o vor răsfo-io cei care mă mai vor
Sau cei ce n-au știut
N-au auzit de mine
Și poate primăvara cu gust de liliac
Crud și sălbatic
Cu flori ce nu mai tac
Și amintiri întipărite ascunse pe retină
Vor fi mai multe poate
În vara care vine
Sălbatică cuprinsă de dor și de arșiță
Ca un deșert ce crește prin trupuri de dorință
Și se întinde în sus și-n jos și-n lat
Și-n lungul vieții noastre
Dulce și sfânt păcat
Poate va rămâne un colț dintr-un clișeu o pată de lumină un ochi în curcubeu
Fotografia albă cu umbre și cuvinte
Poate zilele toate vor merge înainte
Poate în imagini voi apărea doar eu!
Lazăr Elena 