Autor / elenalazar28

de elenalazar28

Când privești azi,

Când privim inima unui copil pentru prima oară îndrăgostit, azi, vedem cum strânge un iPhone 11 îl desface în mii de bucățele ca să cunoască îl miroase îl strânge de furie între dinți știe că iubirea e acolo
Dar nu-i răspunde muncește sau istovită stă în brațele iubitului
Ea e mama.
Când privim inima unui tânăr, azi, vedem cum își face selfie cu aripile răsfirate într-o bătaie cât mai întinsă pentru a pleca cât mai departe
Viața totuși e tât de tristă și iubirea nu e cum crezi că e sau cum ar trebui să fie.
Iar când privim inima unui adult, azi, vedem cum își piaptănă atent penele și le scutură de scame plătește ratele pentru cel mai scump telefon
Vorbește pe face-time din cea mai scumpă mașină sau cea mai elegantă cameră din nou achiziționată vilă prin credit din cel mai trendy cartier.
Iar când privim inima unui bătrân,azi, vedem cum scoate batista șifonată și șterge ecranul telefonului Nokia primit în dar de la fiul plecat în Anglia demult și așteaptă așteaptă vreun semn vreun emoticon orice care să-i mai ateste existența în lumea aceasta
Și de câte ori apasă pe ecranul telefonului îi spune fostei soții care îi zâmbește tandru în imaginea postată acum zece ani
Ce bine de tine că ai plecat
Te mai sun în fiecare zi ca să-ți aud vocea dar nici tu nu îmi răspunzi.
Când privesc inima mea, azi,
I-aș face sute de panorame ca să poată vorbi în imagini și le-aș posta pe instagram să știe toată lumea că încă te mai iubesc…azi!

Instagramul meu (mi-am recuperat contul de trei săptămâni)🥰
de elenalazar28

Camera albă

E o cameră albă de spital
Dar totuși e o cameră albă specială față de celelalte camere albe pentru că ea păstrează cele mai mari emoții
Cele mai mari trăiri
În ea se aud cuvinte de disperare teamă speranță iluzie curaj
Și cele mai multe promisiuni rugăminți rugăciuni mătănii spovedanii
Poate mult mai multe decât într-o biserică
Știi Dumnezeul meu al doctorilor al asistenților al infirmierelor
Dumnezeul nostru al tuturor
Dacă am să mă fac bine
Promit( și câte îi mai promitem)
Uneori din camera albă de spital răzbat și înjurături
Morții măsii să-i ia naiba etc
Nu e frumos dar uneori și în acest mod se manifestă durerea neputința îndoiala
Și camera albă ridică tristă din umeri și-și astupă urechile
Uneori nici ea nu poate face totul
Chiar dacă e îndelung răbdătoare
Uneori camera albă plânge de cele mai multe ori plânge din cauza tristeții a bucuriei de aceea
Nici nu e nevoie de cloramină sau oxifloor ca să mai speli pe jos atât de multe lacrimi se adună și o purifică
De aceea camera albă e un soi de purgatoriu
În care aripile halatelor iau formă de îngeri
Care de cele mai multe ori
Nu te trimit nici în rai nici în iad
Ci pe pământ pentru a învăța din nou…iar și iar ce este iubirea și să o rostești cu frumusețea care i se cuvine măcar o dată!

Salonul 210
de elenalazar28

Atâtea

Atâtea toamne trec prin viața noastră multe prea multe uneori și consider că
Ar trebui să le dăm nume
Nume de domnișoare sau de doamne sau de iubiți sau amanți
Și în loc să precizăm anul de pildă 1904 1964 1988 sau 2020 să spunem în toamna domnului X s-a petrecut în toamna domnișoarei Aniela m-am îndrăgostit sau cele zece toamne ale domnului Mihnea nu a plouat deloc
Cred că ar fi mult mai ușor pentru noi fiecare să ne amintim de toate toamnele din viața noastră de exemplu voi începe eu chiar acum în toamna anului 2023 nu s-a întâmplat nimic surprinzător pentru mine Israelul Palestina poate o să fie bine?!

Un mic colț cu amintiri( scoici , arici de mare, pietre vulcanice cu turmalină adunate în septembrie 2023 în Lanzarote)

de elenalazar28

Eu tu el ea noi voi ei ele

Toamna mea bogată în copaci despuiați
Toamna ta cuprinsă de vânt bezmetic ce ne suflă în ceafă
Toamna ei înfășurată cu șaluri fine colorate de mătase
Toamna lui amețită de vinul ușor parfumat și tăvălitul pe urmă repede în pat
Toamna noastră cu gust de castane încinse
Toamna voastră
Cu gesturi omologate de întreținere civică
De mături ciufute și saci și pungi de hârtie reciclabilă aruncate în toiul festivalurilor:
Sărbătoarea recoltei Oktoberfest Culinaria Banatica Brâncuși Vahabundos Sarmalele reci etcetera
Toamna lor cu țipăt de cocor întârziat pentru că atât de tare s-au îndrăgostit
Și-n îndrăgosteala lor absolut totul au uitat chiar și realitatea că noi, toți avem o toamnă cu multe secunde în care ploaia fumul îngustat ceața vinul roșu ceaiul fierbinte plăcinta cu mac orele lungi penetrate în care trupuri de toate vârstele se găsesc piese de teatru orașe ciudate…pur și simplu
Au uitat și…
Iubesc forever iubesc!

Timișoara Piața Badea Cârțan
de elenalazar28

08.11.

Atunci când coborau îngerii și le auzeam pașii lipa lipa pe netezimea de lână a covorului iar eu
Mă miram cât de puternică e călcătura lor
Pentru că picioarele mele subțiri nu se auzeau atunci când pășeam prin camere
Atunci m-a lovit așa ca o străfulgerare
Și m-am gândit
De aceea înfloresc crinii în opt noiembrie și trandafirii pocnesc de galbenul auriu al soarelui și,
De aceea îmi vine să țip ca o pasăre ce se pregătește să se împreuneze de parcă ar fi iar primăvară și,
De aceea în toamnă îngerii sunt mai aproape de noi
Și noi învățăm să călcăm pe iarbă și pe lut și pe piatră asemenea lor
Apăsat ritmat ca într-un dans
O dată și încă o dată!

Crinul meu cumpărat acum trei ani și care înflorește acum prima oară( nici nu mai știu ce specie de crin este)
de elenalazar28

Se poate

Se poate scrie poezie despre orice
Despre bulele îndrăznețe de șampanie care plutesc în paharul de cristal cu picior lung
Și pe care îl apucă cu o nonșalanță perfidă domnișoara tot cu piciorul lung
Poți scrie poezie despre ora 3 după amiaza când majoritatea dintre noi am încheiat o zi din jobul nostru
Și înfometați grăbiți alungați în albul oraș pornim spre casele noastre sau la piață supermarketuri grădinițe moluri sau alte destinații
E atâta îmbulzeală în această pornire
Și o uimire
Care pare-se nu mai are sfârșit
Poți scrie poezie despre liturghia săvârșită în biserici duminica
Despre chipurile de acolo îngenuncheate rugându-se în tăcere
Dar una dintre cele mai frumoase poezii o scrii despre durere
Ea nu își găsește niciodată cuvintele
Rima ritmul e de fiecare dată altul
Se reinventează de parcă și-ar dori mereu să fie numărul unu și totuși singura formă de poezie eternă rămâne iubirea despre ea scriem în fiecare secundă de aceea rogu-vă din tot sufletul citiți poezii!

Fragment de tablou ( Nora Blaj – octombrie Timișoara)
de elenalazar28

O poezie despre…

Nu mi-e frică să vorbesc despre moarte
De atâtea ori am văzut-o am privit-o și ea m-a privit
Și i-am spus de nenumărate ori nu azi!?
Ea m-a aprobat a dat din cap și mi-a răspuns nu azi!
Nu vreau colivă
Nu mie trebuie să-mi spui
Vreau multe roze
S-a făcut și eu le iubesc
Pot să mai fumez acolo
Nu nu poți există și acolo Uniunea Europeană și drepturile nefumătorilor
Pot să mai fac dragoste
Chiar vrei?
Sigur că da!
Dar nimeni nu se mai iubește cu nimeni acolo sus există o altă fericire mai presus dar ai parte de ea numai dacă ai fost foooaaarteeee cuminte
Atunci e foarte trist și de aceea
nu vreau să mor
Asta nu se poate
Dar azi nu!!!
Și a plecat mai departe.

Timișoara Cimitirul de pe Calea Șagului 01.11.2023
de elenalazar28

Sfârșit de octombrie

Și mi se duce octombrie
Un octombrie mult mai cald ca și altădată răsfirat
Cu miros de tuberoze turbate
Cu vânturi subțiri
Cu iubiri noi sau uitate
În case pătrund în seară iubiți cu brațe încărcate de crizanteme boeme
Palizi tremurând să ne ceară
Un noiembrie cu un frig mai dulce pe glezne
Cu nopți în care ticăie luni somnoroase
Și dimineți cu gust de dulceață de smochine sau prune scăldate în ploi scurte și mai puțin tăioase
Iar în orele albe rămase
Ne vom plimba ținându-ne de mână
Îndrăgostiți pierduți uitați printre oameni pe străzi târșâind grăbit sub picioarele noastre
Frunze bătute de brumă castanele coapte și roșii
Rând pe rând gând după gând mereu împreună!

Crizanteme ( Piața Badea Cârțan Timișoara octombrie 2023)
de elenalazar28

Poate mă număr

Poate mă număr privindu-mă cum îmi apar pe obraz frunze maronii sau urme de castane boțite pe la tâmple
Printre ultimele femei care mai sunt îndrăgostite de iubire
Care mai cred încă…
În Făt-Frumos dar nu acela din povești care apare călare pe un cal alb
În noapte să te salveze
Să mă salvez
Cred în bărbatul acela care poate spune puține cuvinte sau e atât de talentat în a-mi șopti atât de frumos încât mă face eu guralivă să tac
Cred în liniște în apropiere în depărtarea care te sufocă te strânge de gât și-ți apar dureri ca într-o angină pectorală
Dureri care au fost și ieri
Pentru că omul de care ești îndrăgostită nu e lângă tine din diverse motive
Și tu ai vrea să-i arăți mănunchiul de flori și ciulini
Sau să-l întrebi dacă ți-ar sta bine platinată bosumflată cu gura pătată de cafeaua băută pe nerăsuflate
Pentru că ți-ai dat seama dintr-o dată că ai uitat să citești un mesaj de la el
Cred și întind mâna tremurând după fondul de ten By Terry opulent și atent mi-l întind peste frunzele argintii cu miros de castane coapte târzii
Și telefonul sună:
Ești acolo? O săăăăă vin!
Poate o să vin?!

EU ( octombrie 2023)