Nimeni nu știe câte mâini folosesc când îmi dau jos chiloții bej
De doamnă
Sau pe cei roșii de toamnă
Sau pe cei negri de purtat la operetă pentru a fi măcar o oră cochetă
Sau pe cei albi cu ochi de smarald pe care îi țin într-un sertar anume special pentru atunci când voi merge de-adevăratelea la spital
Am o duzină din toți.
S-ar termina iarna, și tot aș avea de purtat chiloți.
E un întreg fetișișm comunist,
E o cămară nemțească la mine în dormitor de a avea atâtea perechi de chiloți și atâtea culori,
E singurul lux pentru pielea mea
Aceea de-ai avea și de-ai purta.
Iar când voi împlini o sută de ani,
Îi voi dona
Sau nu îi voi da,
Mă voi agăța de ei înebunită după vremea trecută,
Mi-i voi aduna într-o plasă de ață cu mânere de lemn
De cea cu care mergi la plajă
Și o voi purta etern!