Părul meu s-a decolorat de soare,
De durerile facerii
În aprilie
În februarie,
De multă tăcere, mută,
Să-l vopsesc cu cenușă
Sau cu răcoare?
Părul meu s-a subțiat
(De parcă aș fi avut vreodată păr bogat)
De atâta plâns,
De atâta pieptănat, zilele,
Să-l tund periuță ,
Sau să-mi fac chelie
Plină de poezie
În noua mea chilie de măicuță?
Părul meu a căzut de tot,
Copt,
Meteorit spulberat în univers
Fără vers,
Obosit de atâta mers pe pământ.
Păsările migratoare au adus sfoară , sărmă ruginită și plumb
Și-au făcut cuib
Pe capul meu lucitor și gol,
Să-mi pun perucă, oare?
Părul meu ia în considerație ,
Cu grație,cele trei variante enumerate mai sus,
Dar descopăr uimită
Că a început să-mi răsară puf!
O fi puf de om,
O fi puf de copil,
Puf de femeie
Sau altfel de puf?
Mă transform
În nor,
Mare,
Zbor,
Râmă,
Lipitoare,
Zână,
Ciocănitoare,
Lună plină,
Sau pom roditor
În grădină,
În prima grădină!
Lazăr Elena 
Mă identific total!🤣🤣🤣
ApreciazăApreciază
😂😂😂😂mă bucur
ApreciazăApreciază
👵De bunicuțe😊si mie incep să-mi apara ghioceii,am îmbătrânit Nuti dar nu are importanta sa fiim sănătoși
ApreciazăApreciază
O să fim sănătoase
ApreciazăApreciază
Are un aer de Ana Blandiana 🙂
ApreciazăApreciază
Mă măgulești Cristiana🤗
ApreciazăApreciază
Iubesc aceasta creatie!! Am crezut ca alta poezie este preferata mea, insa acum aceasta e!! Minunata! Si „catchy”, daca imi permiteti ❤️
ApreciazăApreciază
🤗🤗🤗🤗🤗
ApreciazăApreciază
Permitem orice!
ApreciazăApreciază
😂
ApreciazăApreciază