De toamnă

Ne adunăm iubirile aici în Piața Traian
Și în cinstea lor aprindem lumânări parfumate de la Reminiscent.of
Eu le ador pe cele care miros a gin tonic
Îmi amintesc de vară de vara pustiitoare dinaintea acestei toamne o toamnă care are gust de toamnă autentică
Ție iubitule îți plac cele cu aromă de cafea
Le știi zâmbetul și trezitul în zori lângă mine iubita ta
Să onorăm azi aceste iubiri cu vin cu bere cu cocktailuri cu nume ciudate spumante și amețitoare
Să ne plimbăm unii lângă alții unii cu ceilalți pe pietrele acestea din piață ciugulite de porumbeii psihadelici și gri
Să ne teșim tălpile pe ele
Să fim cât mai vii
Să-i aducem aminte pe cei care la rândul lor au au aparținut acestui loc și poate cu puțin noroc le vom simți prezența le vom continua iubirea
Și vom posta pe insta sau pe alte pagini de socializare imagini ale iubirii cu noi cu ei sau cu alții care vor veni în Piața Traian.

Piața Traian Timișoara octombrie 2024

Nu mai puneți întrebări

Oricum suntem uitați în noapte
Nu vă mai puneți întrebări de genul: oare se știe de mine?
Cineva își aduce aminte să întrerupă stelele în mersul lor halucinant
Punându-le piedică
Doar e întuneric
Și nimeni nu vede când îmi întind piciorul și glezna îmi scârțâie a durere și a iarbă arsă încinsă
Până și amanții trag un pui de somn
Și vibrații de iubire și patos de nicăieri se simt
Dar tot a uitare, a uitare
Miroase și pielea mea umezită de buzele tale
Și tot a uitare va rămâne piciorul întins și glezna răsucită încercând să schimbe ceva în noapte
Așa că numai puneți întrebări
acum, în ora și inima voastră.

Piața Traian Timișoara 16.06.2024

Azi

Ce altceva să mai vrei zilele acestea
Ninge lumânări ard și se sting în focul iubirii noastre
Te ating peste tot cu o înverșunare de plod căruia îi este frică să-și piardă căldura mamei
Cu neînțelegerea lui de necopt
Așteptând să crească mare
Să vadă lumea aceasta
În care noi căutăm să încetinim bătrânețea stimulând timusul
Să conservăm frumusețea
Și să salvăm pinguinii africani
În ani
Și câte mai facem bune
Și câte mai facem rele
Încât nu mai ținem socoteala la ele
Și atunci ne rezumăm la lucruri minunate reale
Aș da o raită prin Piața Traian
Aș reciti și reciti poezii( ,,să afli vreodată ce mi s-a întâmplat”) de Ligia Keșișian
Aș cumpăra bere artizanală pe care aș congela-o pentru la vară
Acuarele cu femei contorsionate de Natalia Bica
Lumânări cu gust de ciocolată și șofran de la REMINISCENT of
Plimbându-mi trupul meu de plod
Eu și cu tine ținându-mi în palma ta aspră sufletul meu de femeie
De roșu de bine
Și ce altceva să mai facem azi
Să-mi scrii mesaje pe whatsapp în timp ce ninsoarea încetinește secunda și gerul întipărește urme pentru totdeauna în noi!

Piața Traian Timișoara 09.01.2024

Și în fiecare iarnă

Putem să trăim împreună în orașul acesta
Dar cum altfel de până acum?
Mă doare când văd mucuri de țigară nearse pe drum
Măcar de s-ar fuma timpul
La un pahar de gin vinerea seara în Piața Traian
Și pe urmă luându-mă în brațe
Pentru că tu ești puternic
M-ai duce pe str. Ion Creangă și m-ai chema în surdină să-ți fiu dragă și plină de seva ta
Poți să și strigi
Se strigă în cartierul meu
Dar atât de frumos atât de intens cântec purtat de câinii pierduți la poarta parohiei sârbești
Și în fiecare iarnă să-mi cumperi lumânări albe cu fitil tare de lemn
Lumânări Reminiscent of Champagne& Resolutions
Să le aprindem de fiecare dată când vedem cu ochii nopții și ai iubirii
Străzile inundate și casele ciudate și nespus de mirate ale cartierului
În care în brațe mă porți tu pe mine!

Chiar avem

Chiar avem suficientă toamnă pentru noi doi
Ni se așează bruma pe tălpi și le spală ploaia măruntă și rece
Trece încă un rând de păsări pribegite întârziate din cauza iubirii
Cât de curând prima zăpadă va acoperi buzele tale și sărutul meu trebuie să fie atât de fierbinte
Încât să o topească
Să curgă albul de iubire în palmele tale
Și simțeam că avem suficientă toamnă în care să putem privi înapoi cu tandrețe și să vedem acele vise cu imagini strânse în suflet desprinse din colțuri de vară
Cu apusuri calde răsfrânte
Îți amintești acum când mă cuibăresc în brațele tale
Cum le priveam cum mă priveai
Și știam că va sosi o iarnă ce va dori să ne răsfețe!
Iubitule ce mult timp ne-a mai rămas pentru a ne iubi sau tu încă nu știi?!

Timișoara Piața Traian noiembrie 2023

AȘ…

V-aș putea cuvânta de dimineață scurt ca o rugăciune despre mersul meu săptămânal la piață
Despre privirile obosite de timp ale bătrânelor care vând smochine priviri care le port deja în mine
V-aș putea spune despre salcâmii cu gust de dulceață pe care i-am găsit și care m-au sprijinit de aproape 30 de ani pe strada din cartierul meu părăsit de evrei cu amestec ciudat de viață
V-aș putea spune dar câte v-aș putea spune despre câte se întâmplă în lume dar îngerul meu se tânguie și-și smulge una câte una pe rând penele și-mi strigă isteric că nu e știrist și nici angajat la National World sau Travel Channel să facă documentare despre asta se ocupă alții de exemplu Mihaela Noroc
Îți place e cea mai tare umblă peste tot
Cum de nu te-a descoperit încă pe tine?
Ce să descopere îngere?
Frumusețea, iubirea, mai ales iubirea
V-aș putea spune despre iubire
Dar încă o mai caut încă o mai cer și încă mai zbier
V-aș putea spune…dar ar trebui mai întâi să ascult
Să ciulesc urechile ca o fiară ce vânează sau se ascunde de prădători și sigur
Ar trebui să vă aud!

Str.Ion Creangă Timișoara 08.08.2023

Femeile scriu poezie

Se spune că femeile nu știu să scrie poezie
Pentru că ele sunt poezie
De ce ar mai scrie despre frumusețe
Dacă ele sunt frumoasele lumii
De ce ar face rime despre viață
Când ele însuși dau viață
De ce ar preface plânsul într-un vers la sfârșitul căruia conform regulilor există pauză
Pentru că femeile oricum plâng tot timpul inima lor se pare că are numai lacrimi
Nu le citește nimeni distihurile
Nimicurile cu care se înconjoară
De ce ar scrie o femeie poezie
Zilele ei sunt catrene de dimineață până-n cealaltă dimineață
Ea vorbește într-una
E gata cafeaua te-ai spălat pe dinți ți-am pregătit gustarea pentru școală da voi cumpăra cartofi o nouă oală de tefon sau email
Acuuum vin te mai doare
Veșnicul te iubesc
O epopee întreagă fără sfârșit te iert știu că iubești o altă femeie
Cine ar avea nervi să o vadă să o înțeleagă
Cine ar putea pătrunde neimaginabilul acestui scris
Neîmperecheat neîmbrățișat dar totuși perfect
Pentru că este peste tot
De aceea încerc să strig cât se poate de intens vocalele consoanele
Uneori e de ajuns doar un vers
Femeile scriu dintotdeauna!

Biblioteca din Piața Traian Timișoara