Se spune că femeile nu știu să scrie poezie
Pentru că ele sunt poezie
De ce ar mai scrie despre frumusețe
Dacă ele sunt frumoasele lumii
De ce ar face rime despre viață
Când ele însuși dau viață
De ce ar preface plânsul într-un vers la sfârșitul căruia conform regulilor există pauză
Pentru că femeile oricum plâng tot timpul inima lor se pare că are numai lacrimi
Nu le citește nimeni distihurile
Nimicurile cu care se înconjoară
De ce ar scrie o femeie poezie
Zilele ei sunt catrene de dimineață până-n cealaltă dimineață
Ea vorbește într-una
E gata cafeaua te-ai spălat pe dinți ți-am pregătit gustarea pentru școală da voi cumpăra cartofi o nouă oală de tefon sau email
Acuuum vin te mai doare
Veșnicul te iubesc
O epopee întreagă fără sfârșit te iert știu că iubești o altă femeie
Cine ar avea nervi să o vadă să o înțeleagă
Cine ar putea pătrunde neimaginabilul acestui scris
Neîmperecheat neîmbrățișat dar totuși perfect
Pentru că este peste tot
De aceea încerc să strig cât se poate de intens vocalele consoanele
Uneori e de ajuns doar un vers
Femeile scriu dintotdeauna!