E o cameră albă de spital
Dar totuși e o cameră albă specială față de celelalte camere albe pentru că ea păstrează cele mai mari emoții
Cele mai mari trăiri
În ea se aud cuvinte de disperare teamă speranță iluzie curaj
Și cele mai multe promisiuni rugăminți rugăciuni mătănii spovedanii
Poate mult mai multe decât într-o biserică
Știi Dumnezeul meu al doctorilor al asistenților al infirmierelor
Dumnezeul nostru al tuturor
Dacă am să mă fac bine
Promit( și câte îi mai promitem)
Uneori din camera albă de spital răzbat și înjurături
Morții măsii să-i ia naiba etc
Nu e frumos dar uneori și în acest mod se manifestă durerea neputința îndoiala
Și camera albă ridică tristă din umeri și-și astupă urechile
Uneori nici ea nu poate face totul
Chiar dacă e îndelung răbdătoare
Uneori camera albă plânge de cele mai multe ori plânge din cauza tristeții a bucuriei de aceea
Nici nu e nevoie de cloramină sau oxifloor ca să mai speli pe jos atât de multe lacrimi se adună și o purifică
De aceea camera albă e un soi de purgatoriu
În care aripile halatelor iau formă de îngeri
Care de cele mai multe ori
Nu te trimit nici în rai nici în iad
Ci pe pământ pentru a învăța din nou…iar și iar ce este iubirea și să o rostești cu frumusețea care i se cuvine măcar o dată!



