Într-un poem de sămbătă seara ianuarie a anului…pe insta
Lena Chelari spune de Dumnezeu că așează boxele în colț pregătește scena pe care se dezlănțuie fiara
Eu țin morțiș să o contrazic
Dumnezeu e cel care stinge lumina la sfârșitul spectacolului nu înainte de a aranja scaunele încâlzite de atâtea fese teșite sau lucrate bestial la sală
Nici un fâs de data asta nu a fost
Dumnezeu pornește aspiratorul și adună gume de mestecat albe și mentolate bilețele cu urme de ruj aruncate pe care nu scrie nimic
Trebuie eu să-i amintesc că acum se trimit mesaje vocale mesaje pe whatsapp pe Threads pe Snapchat
O întreagă listație de bursă
Dar atât de valoroasă
Cea a sentimentelor și emoțiilor noastre
Iar El încă nu ține pasul cu noi, ce trist ne-ar fi fost un bun prieten
Prietenul care închide sala unde fiara a avut spectacol seara.