Un ,,V” perfect

Desenează coapsa mea

Pe mâna ta

Pe mâna ta

Un ,,A” întors e trupul meu

Pe al tău tors

Pe al tău tors

Un ,,B” se înghesuie acum

Și tu îl ții

În al tău pumn

În al tău pumn

Un,,O” mirat

S-a întrupat

Gura mea

Pe gura ta

Pe gura ta

Și mă așez de mâine în pat

Pe palma ta

Pe palma ta.

Iubitule te-ai săturat

De scris vocale și consoane

Sau încă descifrezi mirat

Un alfabet naiv, cu toane?

Să încep cu ,,A”

Să încep cu ,,Z”

Să-l cânt, să-l bâlbâi, să-l traduc

Să stau apoi, iar să mă culc

Să strigi mai vreau,

Mai vreau, un bis și un refren

Dar fă-l Tu, Doamne de se poate

Trupul meu

Trupul meu

Și-al ei eter

Îl priveam pe Goethe

Admirându-l

Își mânca gânditor cârnații

 Albi

Împăturați în manuscrise învechite

Stătea pe o bancă de piatră

Bombardată,

De timp,

De aliați.

Când și-a sfârșit prânzul

A dispărut în mulțimea de bărbați

Îmbrăcați în costume și cravate

Angajați

Ai băncilor din piața centrală

Împodobită cu blocuri înalte

De sticlă și smoală.

Încerc și acum să-mi aduc aminte

Cu ce era încălțat poetul

Oare purta pantofi de piele

Sau converși

Adidași Nike

Sau espadrile

Sau plecase desculț

Pe străzile din Frankfurt pe Main

Pierdut printre zile?

Doi adulți

Doi copii

Un labrador

Coboară pe poteca prăfuita înspre mare

Două ore de dor,

De căldură,

De soare,

De zbor,

Apoi tristețea și așteptarea

Unei alte vacanțe

Donații

Speranțe

Adăpost

Viitor…

Câți dintre noi se vor întoarce

Să mai dăruiască iubire

Unui suflet de câine?

Iubitule,

Facem rezervarea pentru Skiathos

Mâine?

Îngerul te-a sărutat de culcare

Spre plecare

Spre sus

E viața lui

Chiar dacă în genunchi

Îți rosteai ruga

Îți strigai iubirea

El și-a întins aripile fulguite de noapte

Au rămas doar șoapte

Și perna de puf

Și un văzduh

Spre care

Să-ți arunci ochii

A chemare

A răspuns.

Tu, ești un înger

Cu o inimă vie

Bubuind de sânge!!

Îngerul tău din înalt

Te privește smerit

De atâta frumusețe

A fugit!

Ospătare un cidru de mere, vă rog,

Pentru părul meu copt

Și o halbă de bere rece

Pentru trupul ce trece

Și un pahar de vin

Azi, nu vezi, e senin

Și o cupă de șampanie

Pentru inima mea

Ce picură numai iubire

Dar cui să i-o dea?

Eu n-am fumat niciodată hașiș

Și nici n-am prizat cocaină

Poate am știut că n-am nici o vină

Și nimic de descris

Despre sufletul meu trist.

În schimb m-am îmbătat cu iubire

La început în doze mici

Apoi, tot mai mult, dependentă

Până i-am cunoscut nevoia stringentă

De a devora totul, până la epuizare

Făcând-o să crească în mine mai mare

Și acum privind în urma anilor trecuți

Voi ști și eu și narcomanii

Că vom avea toți un culcuș

De pământ negru și aspru

Sau vom fi puși

În urnă de alamă

Strigând toți într-un cor

De ce nu m-ai iubit tu, mamă?