Uneori se frâng aripi
În zilele scurte de toamnă din noi,
Bocăne moale picioarele ascunse-n cizme prin noroi,
Alergăm,alergăm supuși sau distrați
Cu fețele roșii sau ascunse sub fondurile de ten Lancome
Dormi?
Așteaptă să mă demachiez,
Să mă subțiez,
Să pot să-ți cuprind genunchii reci,
Să-ți povestesc ce puțini oameni treji stau în seri,
Majoritatea își beau ceaiul fierbinte,
Mânâncă plăcinte
Și nu se mai iubesc.
Mi-am cumpărat creme de mâini cu glicerină
Grase și galbene ca pielea de găină,
Azi e duminică,fac supă cu tăieței
Iubi,iubire mă vrei?
Mai câteva zile și începe postul Crăciunului
Și voi sta departe,departe de tine atunci,
Îmi vor crește aripi în zilele scurte de toamnă,
Voi inventa
Cuvinte magice în care
Vom plânge,vom fi ploi,
Vom ninge și vom fi ninsori,
Vom fi doar doi
Și atunci se vor naște stele din cuvinte rostite în iubire
Din noi.
Uneori se desprind aripi în zile
Și penele lor se prind de inimi și se colorează în privire
Se aud pe străzi cântece de tălpi desculțe apăsate în gol…toc,toc,toc, toctocuri ce se sparg în timpane sau rămân pe loc…uneori.