Iubirea mea

Mă gândesc cum virusul sau lumea sau bogații sau maniacii
Ne-au împărțit în două
Vaccinații și nevaccinații
Bunii
Și nebunii
Cu mască FFP2 sau fără mască
Cu deștepți sau gură-cască
Cu tineri sau cu bătrâni
Cu maniaci sau burlaci
Într-un val două sau nouă
Cu denumiri de stele
Sau galaxii efemere
Și mă încumet să sper că iubirea mea
Infinită ca un cer
Nu se va curma
Nu va fi stea
Sau proteină mesageră
Migrenă sau efemeră
Voi continua și voi crede în ea
Ca și cum mi-ar fi ultima genă
Ultimă alveolă pulmonară
Ultima secundă din ultima țară
Și nimeni și nimic nu mi-o poate lua
Chiar dacă am trăit jumătate de veac și trei ani și ceva
Iubirea mea va lumina dar nu va fi stea
Va fi lumina din inima mea
Și doar tu
Numai tu o vei vedea!

Poezie doar pentru tine

De exemplu rămâne o parte din tine banală în mine
În cele mai mărunte gânduri și gesturi din zi
Mereu oricât aș alunga-o
Uneori zăresc lingurița de cafea lăsată anapoda
În dimineață când mă trezesc alături de
Cana lălâie cu gust de gutuie al trupului tău
Șoșetele aruncate sub pat și mirate când le strâng cu dispreț și mă eeeenerveeez
Dar în același timp
Gândesc ca o prematură și pură făptură
Că ce m-aș face dacă într-o zi tu pur și simplu te-ai topi
Eu care beau de-o viață cafeaua neagră și amară de-mi răsfață creierul atent și zevzec și absent
Aș dona când tu n-ai mai fi lingurițele din casă
M-aș zăpăci și aș umbla fără șosete
Când tu n-ai mai fi
Și aș rămâne somnoroasă în zi
Fără statistici și fără de gesturi nimicuri prostii
Și aș vorbi singură aș exersa grimase
Nepricepând jocul de snooker de la terase
Sau m-aș eterniza în poziția de nufăr
Și aș visa că de iubire mă scutur
Ca de o boală misterioasă și rară
Și aș rămâne pustiită și goală fără de dragoste dacă n-ai mai fi tu!

Miramar Del Mar Lanzarote Insulele Canare