În părul meu scurt ars de soare arid
Am ascuns zilele lungi sărutate în vară
Săruturi fierbinți cu aromă de sare de mare și verdele cald afânat de pajiști din munți
În palmele mele am adunat nopțile cu stele albastre și roz
Mângâiate de vânturile pustii din deșert
Și aștept să-mi picur pe ochi
Zilele scurte de toamnă cu ploi mici cât un bob
De strugure vânăt tămâios și ușor acrișor
Strânse în nori
În noi
Am să pun nopțile lungi
În care ai să mă strângi ușor ușor
Eu am să-ți arăt răsăritul cuminte cu urmă de brumă albă de dinte
Și apusul nesigur stingher
Și toate vor fi din nou ca și ieri
Toate toamnele vor avea aceeași culoare același miros de porumb prea galben și prea copt
Același strigăt de rătăcit cocor
Când noi ne vom iubi!
Atât de aproape atât de departe cât vom mai fi!