Soare
Soare
Soare
În pumni
Pe ceafă
Pe spinare
Suntem melci
Rotunzi
Bronzați
Și arși
Rădaște cu chip de aramă
Lenevim
Cu un pahar de vin
Rosé și gheață
Și apoi pornim in viață
Așteptând o nouă caniculă
Care ne lovește în claviculă
În tibie și femur
Terminăm cu un sejur
În Caraibe
Și o croazieră in Maldive
Și în final ne depărtăm
În Arizona cantonăm
Sau în Sahara printre dune
Cu ochii rătăciți
Orbiți
Și plânși
Închiși
Și stinși
Pe rune!
Soare
Soare
Soare
Pentru fiecare
Opriți-mi o rază
Rogu-vă
Și o oază!

Mă tânguie
Galbenul aprins de făclie al florii soarelui
Dintr-o mie de culori,
Splendori,
Mă surprinde
Și omblilicul ei negru, tuciuriu
Mare și viu
Ce mă știe și-l știu.
Mă miră
Întoarcerea ei după iubire
Sufletul plecat în asfințit,
Liniștea somnului ce o să vină.
Mă hrănește
Rodul ei de semințe
Albe, dulci, anorexice ființe,
Cu chipuri de sfinți.
Dar mai ales
Mă bucură
Tainicul zilei în care mă scald
Privind-o cu calm,
De-ar putea ochii mei să oprească secera toamnei lucioase,
Care pârguie în oase,
Seceta iernii,
Stolurile
De ciori,
De corbi,
Și de orbi!
De-ar putea,
De-ar iubi, inima mea
Iar în vară, pe drumuri călătoare până ar poposi cu tine,
Semănător de flori
De galben
De culori…