Categorie / Poezii

de elenalazar28

Oare cât?

Pe mine mă iubesc toate zilele în care plouă demențial chiar dacă e mai
Și ar trebui să port rochițe de mătase cu bretele( ei cu bretele lăsate pe brațe să nu mi se vadă celulita )
Iubita de ziua ta nu îți voi cumpăra sandale mai bine îți iau cizme de gumă marca Ilse Jacobsen roșii roșu de mac sărutat sau Bisgaard Fashion sau poate Jules
Iar dacă va fi foarte cald vei sta cu tălpile goale
Pe macii ofiliți și scuturați
Pe mine mă iubesc nopțile cu ploaie
De parcă aș fi bocitoarea din sat
Care sat?
Care ploaie?
Care soare?
Mă apucă disperarea și un căscat
Orașul e o Londră cu iz demodat
Iar cerul nu își mai poartă norii bufanți ci umbrele colorate
Iar noi fetele în loc să ne expunem gleznele subțiri încă purtăm colanți
Și vara e atât de aproape
Dar noi nu am văzut-o și dacă nu ar fi curcubee de flori peste tot am crede că e toamnă încă
Plouă mult de ceva timp în mai oare cât?

Mako Ungaria 13.05.2023) eu întrebând :oare cât?
de elenalazar28

Bună dimineața

Am făcut curățenie( de primăvară)
Am sortat rochii pantofi pulovere tot ce nu o să mai port
Am plivit buruienile din grădină
Au înflorit macii
Nu mai mănânc seara după ora opt
Nu mai dorm atât de mult
A! Uitasem…mai rămâne să pun deoparte tristețea lacrimile durerea
Cum se face?
Nu mai știu…
Amintiți-mi voi prieteni!?
Mulțumesc de mesaje de sfaturi…
Cred că singura parte a corpului meu care nu doare sunt buzele care nu mai sunt atât de pline și senzuale ca în tinerețe dar nu o să-mi pun botox ci o să le mișc în continuare frenetic sărutând tot ce voi primi de la viață
Poate am să le mai țugui uneori.
Grădina mi-e plină de flori,
Bună dimineața!

Mac și rucola( prima floare de mac roșu)
de elenalazar28

Nu știu

Acum mă pot bucura de trandafirii mei galbeni
Dar cum poate fi bucuria mea galbenă de miere atât de mare
Și parfumată?
Poate că acum trandafirii mei au un alt miros de zile noi
Și eu am alt miros…
Să ardem tămâie mi-ai zis
Pentru a sfinți frumusețea trandafirilor și a ta!
Bucură-te îți spun eu încă de mine
Până nu voi pleca!
Dacă pleci tu cine va mai uda trandafirii cine le va îndepărta frunzele cu pete maronii
Și-i va stropi cu mospilan sau infuzie de scorțișoară să nu-i macine bolile verzi și maro și roz
O altă femeie!
O altă femeie…
O cunosc?
Nu știu ți-am răspuns
Și mi-am înfipt mâinile în ghimpi și fața mi-am îngropat-o în petalele moi
De aur de soare de albine de ploi
Nu știu cine te va mai iubi
Așa cum te iubesc eu
Nu știu …

Trandafirii galbeni din grădina meaTimișoara 09.05.2023
de elenalazar28

Mai…

Mai e luna în care m-am aruncat în lume nepricepând nici acum ce fac eu în această lume.
Mai privește cum luna se face dolofană în eclipsa ei
Acoperită de nori roșii de fum
Parcă ar fi vălătucii ieșiți din plămânii mei prea plini de țigară!
Mai în care se deschid roze cu gust de iubire
Atât de puțin înfloresc!
Mai spune-mi că rămâi lângă mine
Că mă mai vrei
Că mă iei…
Mai în care coapsele mele se dezgolesc de plăceri
În aceeași poziție în care mama stătea și parcă mă năștea din nou ieri
Aceeși lună și totuși alta îmi stă pironită pe cer
Mi-ar place s-o ating s-o strâng în pumni măcar o dată și să o răsfir asemenea nisipului alb printre degete puțin câte puțin
Dar pleacă în zorii buclați de ceața cea caldă
Spunându-mi mâine voi fi din nou sau poate tu vei găsi ceea ce cauți atât de mult în această lume și nu mă vei mai privi…
Mai e luna în care mă vei iubi…
Tu și luna într-una!

05.05.2023 ( eclipsa de lună)
de elenalazar28

Dă-mi

Dă-mi Doamne tăria pietrelor din mare
Doar pescărușii grași și guralivi
Să-mi mângâie capul cioplit de gânduri boltit
Dă-mi Doamne albul nisipului fin în zile
Să mă răsfir
Să mă spele apele reci
Algele să-mi ciugulească arterele verzi
Dă Doamne ca trupul meu să aibă miros de briză sărată
Puternică caldă curată
Dă-mi Doamne să port in loc de inimă far
Ce luminează în noapte
Visele tulburi visele limpezi
Visele lungi
Visele toate
În care ajung
Cei rătăciți și obosiți de căutare
Dă-mi Doamne iubire tăcere răbdare…dă-mi ca să dau!

de elenalazar28

Pentru tine

Visul oricărei păsări migratoare este să se întoarcă acasă
Dar tu nu te mai întorci acasă
Ți-ai construit acolo cuibul
Iar puiul tău a învățat acolo să zboare
Intenționat într-un târziu îți vei frânge aripile ca să rămâi acolo
Și ciocul ți-l vei pune printre pietricele și florile de cireș roz și albe
Doar ochii tăi vor citi mereu poezii scrise în limba maternă
Și nu-și vor dezlipi retina de dorul pe care-l porți în tine
Noi celelalte păsări rămase să visăm aici te mai așteptăm să vii
Și în zborul nostru ne străduim să-ți aducem firele verzi de iarbă cu mirosul de acasă
Norii calzi de ploaie spini de arici
Și roze roșii de sânge
Ochii tăi nu vor plânge
Inima ta va cuprinde bucuria cu care mereu ne vom întâlni
Oriunde vei fi
Oriunde vom fi
Știu că ne gândim una la cealaltă chiar dacă în timp ne-am vorbit prea puțin
Pentru că nu aveam nevoie de cuvinte
Eram și suntem prea îndrăgostite de tot ce e frumos și cântă în note pe care doar noi le auzim doar noi le știm și le putem păstra vii și sfinte!

Fotografie trimisă de Cristiana(Anglia)
de elenalazar28

Poezie pentru mama

Ce pot să vă spun despre mama mea
Că avea ochii albaștri atât de albaștri
Că eram mai tot timpul supărată că nu mi-a dat nici măcar o dâră din albastrul lor
Că avea un amestec de cuvinte rostite în sârbă maghiară și alte limbi pe care le rostea în absența mea
Încât și pentru asta m-am supărat mult mai târziu
Că atât de mult mă certa
Dar pentru asta nu mă supăram
Îmi construiam o lume a mea
În care auzeam
Cât de frumoasă sunt
Cât de pricepută la toate sunt
Cât de cuminte sunt😂
Și cât de desteaptă sunt🙈
Și-i mulțumesc pentru asta
Că mi-am construit propria mea lume în care ea nu exista ( și m-a iertat pentru asta)
Acum când mama mea nu mai există
I-aș face loc în gândurile mele secrete dar cu blândețea și înțelepciunea mamei care sunt
Pentru că în toată pietrificarea și tristețea cu care m-a crescut
Știu că a tremurat și a plâns ca o mamă de teamă că cel mai mic copil s-ar pierde la un moment dat sau ar dispărea de tot
Și asta nu mi-ar fi iertat-o!

Mama mea ( copil ) fotografie făcută în Croația locul ei de naștere
de elenalazar28

Peste 50 de ani

La peste 50 de ani te întrebi cum de ai rezistat atât
Fără să fii măcar o săptămână depresiv( chiar dacă ai avut una sau două tentative de suicid)🙈
Chiar dacă… n-ai încercat să-ți pui măcar o dată inima în vid
Să vezi știe să înoate
Așa cum înoată copiii din China pentru a obține medalii olimpice dopați cu substanțe chimice nedectabile la controlul anti-doping( nici tristețea sau pierderea unei clipe unui cuvânt nu e remarcată)
Și în acești peste 50 de ani am înghițit atâtea reacții toxice aberații sclipiri minciuni donații
Uneori am tremurat mai mult decât trebuia
Uneori mai apărea și câte o pală de vânt care-mi lua nenoroacele dar nu mă plâng de ele
sunt fericită pentru că mai am două picioare cu care pot zbura și nu sufăr de amputare
Chiar dacă
În tot acest timp m-am târât ca o omidă și nimeni nu m-a zărit…o omidă care a plutit în derivă chiar dacă părea că are un scop
Cu suspine de adolescentă sau aere de divă.
Doar acum cu o nonșalanță timidă mă pot transforma în crisalidă
Luîndu-te și pe tine iubire să observi tot ce nu ai văzut până acum
Și să te înscriu măcar într-o competiție de viață pe care să o duci la final!

Pablo Picasso( Muzeul Picasso Paris fotografie realizată de Lara Nuțu 26.04.2023)
de elenalazar28

,,Povești”?!

Și când țin în mâni albul păpădiei bătut de ploaie și rămân
În târziu cu iluzia că am pierdut atâtea în viață,
Cred că nu sunt în lumea aceasta atâtea păpădii ascunse în ceață
Pentru câte nu am cunoscut sau nu am știut sau nu am făcut
Și pentru că deodată mă simt atât de bătrână și istovită,
Las păpădiile pripite, înfipte în iarbă
Și mă vâr în pat și trag plapuma de mătase peste cap
Și încerc să adorm,de m-ar cuprinde un somn în care am parte doar de vise cu zâne și unicorni,
Povești nescrise dar în care totul se termină cu bine
,,și au trăit tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și-am încălecat pe jumătate de lună ca povestea mea să dăinuie, să rămână…sau un alt final cu pantofii de bal.

25.04.2023
de elenalazar28

Poate

Și fotografii stau adunate în mine ca o carte
Pe care o vor răsfo-io cei care mă mai vor
Sau cei ce n-au știut
N-au auzit de mine
Și poate primăvara cu gust de liliac
Crud și sălbatic
Cu flori ce nu mai tac
Și amintiri întipărite ascunse pe retină
Vor fi mai multe poate
În vara care vine
Sălbatică cuprinsă de dor și de arșiță
Ca un deșert ce crește prin trupuri de dorință
Și se întinde în sus și-n jos și-n lat
Și-n lungul vieții noastre
Dulce și sfânt păcat
Poate va rămâne un colț dintr-un clișeu o pată de lumină un ochi în curcubeu
Fotografia albă cu umbre și cuvinte
Poate zilele toate vor merge înainte
Poate în imagini voi apărea doar eu!

Egipt septembrie 2022