Mai e luna în care m-am aruncat în lume nepricepând nici acum ce fac eu în această lume.
Mai privește cum luna se face dolofană în eclipsa ei
Acoperită de nori roșii de fum
Parcă ar fi vălătucii ieșiți din plămânii mei prea plini de țigară!
Mai în care se deschid roze cu gust de iubire
Atât de puțin înfloresc!
Mai spune-mi că rămâi lângă mine
Că mă mai vrei
Că mă iei…
Mai în care coapsele mele se dezgolesc de plăceri
În aceeași poziție în care mama stătea și parcă mă năștea din nou ieri
Aceeși lună și totuși alta îmi stă pironită pe cer
Mi-ar place s-o ating s-o strâng în pumni măcar o dată și să o răsfir asemenea nisipului alb printre degete puțin câte puțin
Dar pleacă în zorii buclați de ceața cea caldă
Spunându-mi mâine voi fi din nou sau poate tu vei găsi ceea ce cauți atât de mult în această lume și nu mă vei mai privi…
Mai e luna în care mă vei iubi…
Tu și luna într-una!