Categorie / Poezii

de elenalazar28

Poezie anapoda ca și căldura de azi

Când Dumnezeu a izgonit-o pe Eva din rai
A trimis-o în mare așa, cu o palmă grea pe spinare
A cocoșat-o puțin, poate i-a rupt și coccisul prea plin
Și i-a zis supărat că l-a întrerupt din cântat,
La nai.
Habar nu ai Evo ce pierzi,
Ai să faci puzderie de copii, ai să speli cămăși mii,
Ai să asculți plânsete și înjurături de bețivi,
Ai să dai cu aspiratorul prin lume,
Nu era mai bine să porți un singur nume, să privești florile și să te afunzi în nori,
Să mângâi frunzele de lotus și să le pictezi în mii de culori?
Nu Dumnezeul meu, nu știu să ascult,nu sunt supusă, nu sunt smerită, nu sunt troglodită
Și nu am nimic de ascuns
Îmi place să mă plimb prin Galeriile Lafayette să cumpăr kg. de haine,să mă descrie Nichita Stănescu în felul lui de poet, să creez drame
Femeie cu părul lung de stea
Ce calci subțire pe inima mea
Femeie soldat rănit
Femeie cal
Femeie înger ce nu ai habar
Cât de tare m-ai răscolit și nu m-am oprit din iubit
Iubitul de tine
Arhangheli coboară
Cei trei când te văd
Mă doare coborârea lor
Te aștept și-n timpul în care aștept îmi bat în tâmple păgânii cuiele grele tată unde eșți
mama mă plânge
Mă urc pân’ la stele
Și ai să mă învii și ai să mă vii
Când ai să vii?!
Când ai să-mi vii?!

Serbia Mânăstirea Mesici 13.08.2023
de elenalazar28

Nu pot

O! îngerul meu și câte zile s-au scurs
Iar eu ca o Evă dar o Evă închipuită superbă blondă cu părul încurcându-se între picioare răsfirat în partea de sus deasupra simfizei pubiene
Am iubit uneori frumos ca și cum îngerii din rai ar fi cântat psalmi
Și Dumnezeu i-ar fi acompaniat din nai
Așa ca un mare șef de orchestră
I-a împărțit pe voci
Pe cei castrați sau frați frați de sânge i-a făcut soprane iar pe cei cu laringele gâtuit sau cu traheostome i-a făcut basiști și i-a pus pe rândul din urmă căci erau cei mai triști
Pe cei bețivi și drogați i-a pus mai in spate ei erau pe post de mezzosoprane
Și din când în când repetau un refren
În rest visau cu ochii mari și se holbau la mine și mi-era o rușine
Și hotăram să țin post
Să nu mă mai iubesc cu tine
Să mănânc roșii și castraveți sau pâine cu margarină și miere de albine
Iar uneori erau zile când nu iubeam deloc
Și Dumnezeu îmi trimitea câte un tenor
Un înger gras ce lua tablete pentru colesterol
Iar eu în loc să-i ascult aria măiastră
Îl trimiteam să-și facă coronografia
Să văd cât mai are să trăiască
Of îngere uneori mi-e ușor să iubesc alteori capul și sufletul mi-e atât de gol
Sunt zile și zile
Și cum să mai iubești?
E totul pe lumea aceasta întors cu susul în jos
Dar cine cine oare ar mai putea iubi?
Iar eu nu sunt o Evă ce te-ndeamnă să cazi în păcat
Mă pricepeam la asta în tinerețe
Parcă aș sta acum în genunchi cu capul plecat
Și aș depune jurământul cistercian
Măcar o dată pe an!
Dar nu pot nu pot!!! iubirea mă poartă cu ea
E imensă întinsă intensă ca marea…
Marea Neagră a mea!

Marea Neagră 19.08.2023 ( fotografie realizată de Erika Jurca)
de elenalazar28

Un altfel de blues

Dumnezeu nu a uitat înainte de primul păcat într-un final de geneză să te contureze pe tine să
-ți prindă imaginea într-un tablou alb negru pe un panou indicator în pioneze
Iar noi muritorii să ne holbăm ochii așa ca într-un căscat
Să ne mirăm tare tare și să exclamăm lung afirmativ
Om mare om mare!
Uite se plimbă și acum pe-un motor
Și visează unghiuri perfecte cercuri perfecte de soare de stele de nori
De inimi adormite trezite în dimineți…iar
Dumnezeu savurându-și cafeaua espresso și ascultând muzică punk văzându-ne pe noi ce mult te iubim nu a uitat într-un final de geneză să pună șapte vieți în tine
Și ne-a întrebat:E bine? E bine?
Maestre,îți mulțumim,
E foarte bine!

Victor Brauner
de elenalazar28

Dor

Tu ce mai faci?
Noi cei pe care i-ai lăsat atunci mai tineri mai triști
Ne-am pierdut soți mame
Ne-am înscris copiii la licee facultăți masterate
Am făcut vorba aceea de toate
Poate dacă trăiai ai fi făcut și tu la fel
Altminterea tot vorba aceea acolo unde ești nu te mai preocupă astfel de povești
Cred că ești într-o leneveală continuă
Privești edenul la răsărit la apus sau poate acolo e o continuă lumină asemănătoare aureolei
Și voi cei de acolo purtați cercuri albe de stele
Iar îngerii își împodobesc aripile cu flori în mii de culori
Eu am avut un an fatidic de uitat de pitit în gaura neagră a creierului meu
Am înlemnit de durere mi-a fost greu
Dar tu nu erai să stai de vorbă cu mine să-mi spui : Trece
Pe naiba greu…trece poate doar atunci când voi adormi și eu
Eu…aștept să mă pensionez
Până atunci caut mereu iubirea să iubesc
Așa cum ai căutat-o și tu și cum o mai caută și alții care nu recunosc așa ca noi
Sau poate mă apuc de pescuit nu am încercat niciodată
Și promit că am să prind peștișorul de aur
Și știi trebuie să îți îndeplinească trei dorințe
Iar una dintre ele ar fi să ni te reîntorci din lumea cealaltă
Pentru că ne e dor de tine tare dor
Și nu se cuvine…de dor
Să mori să nu mori!

Vali
de elenalazar28

Piața Unirii

Dar eu pe cine aștept în orașul meu
Noaptea coboară de pe crengile copacilor tăiați din Parcul Libertății
Uitați ca și noi cei tineri care am fost cândva
Pietre ciudate cu miros de alte vieți venite din alte veri din alte seri
Stau cuibărite într-o geometrie perfectă pe care au așezat un tramvai
Ne prindem de mâini și mergem pe șinele imaginare ale fiecăruia din noi
Coborâm în stațiile care ne plac cel mai mult
Sau dacă nu vrem putem rămâne aici în Unirii
Să bem o bere rece sau o cafea decofeinizată cu gust de trup de fată bronzată sau chiar putem să nu facem nimic
Să stăm doar îmbrățișați eu sprijinindu-mă în tăietura adâncă a claviculei tale
Și să visăm să visăm la copacii tăiați uitați când noaptea coboară
Nopți după nopți
Ani după ani așteptând
Ascultând gândurile venite din inimile orașului meu !

Fotografie realizată de Ioana Pop
de elenalazar28

Și…

Și ne-am pus două stele pe ochi
Eu steaua Eta Carinae
Să luminez mai cu foc
Și ne-am pus două scoici albe pe urechea dreaptă
Tu să mă auzi mai bine
Când șoptesc multe vorbe de femeie gândindu-mă la tine
Și ne-am pus mănunchi de spice galbene grele pe mâini
Așa ca niște bătrâni gata să fie incinerați
Dar pentru asta ar trebui să devenim unul față de altul străini
Sau să fim lepădați
Într-un azil cu nume de casă de pompe funebre cu niște titluri de poeme
,,Duios Anastasia trecea”
Dar e nuvelă iubito
Știu dar mă făceam că nu știam
Mi-am pus numele meu pe inima ta
Iar tu la fel ai făcut
Așa ca un inel de tinichea
Demult tare demult
Să știu că mă iubești
Și am știut că e destul deocamdată
Că nu mai e nevoie de altceva
Că ești pentru mine jumătatea jumătate dintr-un întreg incomplet
Și eu, și eu sunt pentru totdeauna a ta!

Scoici adunate în timp
de elenalazar28

AȘ…

V-aș putea cuvânta de dimineață scurt ca o rugăciune despre mersul meu săptămânal la piață
Despre privirile obosite de timp ale bătrânelor care vând smochine priviri care le port deja în mine
V-aș putea spune despre salcâmii cu gust de dulceață pe care i-am găsit și care m-au sprijinit de aproape 30 de ani pe strada din cartierul meu părăsit de evrei cu amestec ciudat de viață
V-aș putea spune dar câte v-aș putea spune despre câte se întâmplă în lume dar îngerul meu se tânguie și-și smulge una câte una pe rând penele și-mi strigă isteric că nu e știrist și nici angajat la National World sau Travel Channel să facă documentare despre asta se ocupă alții de exemplu Mihaela Noroc
Îți place e cea mai tare umblă peste tot
Cum de nu te-a descoperit încă pe tine?
Ce să descopere îngere?
Frumusețea, iubirea, mai ales iubirea
V-aș putea spune despre iubire
Dar încă o mai caut încă o mai cer și încă mai zbier
V-aș putea spune…dar ar trebui mai întâi să ascult
Să ciulesc urechile ca o fiară ce vânează sau se ascunde de prădători și sigur
Ar trebui să vă aud!

Str.Ion Creangă Timișoara 08.08.2023
de elenalazar28

Albastru

Eram amândoi eu și îngerul întinși pe nisipul fierbinte și albastru de august
Șifonat din când în când de luna roșie ivită dintr-o aripă a unei păsări însetate izgonite din rai
Stai lângă mine stai
Lună ce în curând te vei face albastră
Albastră de august și tu
Poate vom privi spre cer tu lună cu ochii mai mari decât ai mei
Vom privi cu patru ochi ai mei mai miopi
Și vom zări poate o fereastră să putem trimite pasărea înapoi
Nu se vede nimic îmi șoptește îngerul întinzându-și loțiunea de plajă cu factor 50
De aceea trebuie să te pocăiești să faci cât mai multe fapte bune în lume
Numai așa vei putea duce pasărea cu tine
Dar tu îngere nu poți?
Eu nu am grijă de păsări
Și atunci cine?

Palermo Sicilia 2022
de elenalazar28

Dacă

Dacă aș avea șapte vieți
Așa cum are săptămâna șapte zile
Într-una din vieți aș așeza vara cu cerul jos, să alerg printre nori și să mă cufund în ei privind cum iarba verde se desprinde din rădăcini și mioapă fiind uneori aș mai zări fluturi
Iar marea m-ar stropi cu ochii ei sărați și argintii picurându-mi frânturi de iubiri fierbinți estivale
Într-una din vieți aș umbla numai desculță fără stivale sau sandale
Ca să pot simți căldura sau asprimea acestui pământ asemenea unui copil
În cea de-a treia să zicem…aș scrie poezii într-una sau poate un pic pe toate clădirile și ruinele rămase ridicate în timp
Așa un fel de Grafitti să le poată citi lumea
În cea de-a patra aș trăi în Tahiti sau Bora Bora sau Filipine doar cu mine
În a cincea viață poate m-aș călugări pentru că aș tânji după pietate sau o scurtă doză de stoicism nu pudoare în vorbărie ci puțină tihnă după ce am făcut în celelalte vieți atâta gălăgie
În a șasea aș pluti prin univers m-aș rătăci în altă zi ca să-mi fie dor de acasă
Iar în a șaptea le-aș crea pe fetele mele pentru că atunci voi fi odihnită și voi putea să le văd mai bine cum se înalță și aș privi doar la ele minunându-mă mulțumită…
Dar iubirea iubirea în care viață e?
Mă întreabă îngerul meu tembel
E peste tot mereu o port, Tu nu o vezi sau ai plecat în altă lume și ești orb, dacă…

Krk Croația ( fotografie realizată de Lara Nuțu 02.08.2023
de elenalazar28

13.505 zile plus …

Am adunat dar câte am adunat într-un nemărginit oftat
Bucurii lacrimi tristețe frică mai ales frica celor loviți de neiubire bătrânețe
Nu am făcut un bilanț niciodată
M-am străduit să fiu o asistentă cu inima albă
Uneori mă strecuram în moarte de fapt de cele mai multe ori am mers atât de departe
Cuvinte prea multe s-au spus uneori răspicat uneori cu glasul dus într-un ecou pe care doar Dumnezeu l-a visat
Am îmbătrânit puțin în nesomn
Dar va veni și timpul și am să dorm
Și nu am să mai aud alte voci gâtuite de boală de neliniști cumplite sau de sfială
Am să cunosc mai mulți fluturi și nori
Și am să mă ridic în gânduri deasupra tuturor
Am să lenevesc cu o poftă nebună și am să iubesc mai mult în viața din urmă
Căci nu o să mai dau din tăcere din suflet sau minte mângâiere putere rugăminte
Am să adun ce nu am putut aduna și am să dau ce nu am putut da
Am obosit da, puțin, cât să plec
Cât să mă desprind de dureri
Cât să pot zbura mai sus decât ieri
Și am văzut cel mai mult am văzut că viața, e o nenorocită prefăcută ca o ispită și o poți pierde într-o clipă
Iar clipa aceea am strâns-o în mine de la mulți
Cu strigăt cu secunde luate din celulele mele cu neputința sau putința de a fi mai presus
Am văzut și știu că ochii mei ridați și încercănați vă pot spune că viața e frumoasă când cel sau cea sau cei pentru care tremuri că-i pierzi rămân lângă tine.

31.07.2023 ( mi-ar fi plăcut să fie o fotografie cu mine din 01.08.1986 dar nu am)