Te știu parcă de-o viață
Parcă eu te-aș fi născut azi pentru mine
De ciudă uneori că nu mă lași să zbor așa cum vreau
Uit să-ți rup cordonul ombilical din mine
Dar amintindu-mi că în cele din urmă doar tu m-ai lăsat să visez
Mă screm și te las să umbli prin lume
Să țopăi vesel să te amuzi și să dansezi
Pentru că atunci când ți-e bine și nu te mai vaiți cât de bătrân ești
De parcă nu am avea același oase și vine și privirile verzi
Ești chiar drăguț și cuminte și-mi vine să-ți cumpăr acadele în parc
Și mere caramelizate și arse
De sărutul din noaptea primului păcat
Și-ți spun smerită și dragă
Vârându-mi șoapta în urechea ta bleagă
Știu că voi rămâne mereu cu tine și-ți voi striga în ziua scurtă de toamnă chiar dacă nu aude nimeni
Că nici mama ta nu te iubește atât de mult
Atât de mult cât te iubesc eu pe tine!


