de elenalazar28

Poezie despre inima cuprinsă de frig


Mi-e atât de frig,
Încât, inima mea tremură speriată,
Ai lăsat-o afară în toamna despuiată și -n ploaie,
Numărând secundele ce foșnesc
Și se înlănțuie în zborul rândunelelor,
Rapid, cu bătăi neregulate din aripi,
Agitate, neliniștite,
Iubesc.
Inima mea se fibrilează de la atâta frig,
Aprinde focul din trupul tău
Și încălzește-o,
Păzește-o,
Să nu piară în timp.

Scoția, 2019

5 comentarii

Răspunde-i lui lilirofica Anulează răspunsul