I-am șoptit: Am primit azi întâia frunza de septembrie Am plâns azi pentru prima dată în septembrie Am râs pentru prima dată în septembrie privind ochii unui țap bătrân Sigur mai rămân în septembrie și adun Cicatricile prinse în timp Cuvinte neținute în nimeni Atingerile galbene de mână Sau înnegrite de soarele atât de încins al verii care încă mai respiră în noi În noi doi, în ceilalți Eu mă pregătesc pentru o nouă vacanță Pentru a celebra ceea ce a mai rămas din iubire Drumul ei uneori abia începe Și știu că doar acum înțeleg de ce rămân mereu cu tine și nu caut în alt anotimp iubirea E liniștea unui nou septembrie în care încă mai pot trăi.
Adormim într-un final toți Dar până atunci mai facem negoț cu carnea și sufletul nostru Ne mai doare pentru noi Pentru născuții noștri Pentru prieteni și pentru alții de care auzim întâmplător De când ai plecat tu au apărut noi aplicații: tik-tok treads ( nu m-am înscris pe nici una, prea multă socializare pentru mine) Poate totuși ție ți-ar fi plăcut și mi-ai fi povestit despre ele Poate ți-ai fi întâlnit o altă dragoste Nu am cum să știu Pentru că nu mai scrii nimănui Nu ne mai zâmbești Poate că tu totuși nu ne-ai uitat Lumea se rostogolește înainte într-un haos echilibrat Lumea care nu știe de tine de mine Lumea aceasta sărăcită tot mai mult de pescari, de cuvinte, de iubire, de prieteni lumea aceasta în care Puțini mai ascultă, puțini mai vorbesc cu inima Și încet încet se așterne o uitare peste tot Dar noi, noi cei care am avut parte din sufletul tău mărinimos nu te vom uita Și știi de ce nu te vom uita? Nu pentru că tu ai fost ceva wow!!! Toți suntem wow!!! Tu ai avut acea mărinimie și bunătate nesimulate pe care mulți dintre noi nu le avem sau ne prefacem, ne prefacem că suntem ca tine…. Dar știi ce Vali ?! Într-o zi nu știm care zi îți vom atinge acel suflet de câine și poate vei avea mai mult timp de data aceasta să ne arăți și nouă dragostea adevărată Până atunci dragul nostru te îmbrățișăm și vom bea pe nerăsuflate un pahar de whisky cu gheață( se anunță încă o zi cu 38 de grade) cu tine.PS: Poate Mărioara ne va aduce și niște dovlecei pane cu mujdei de usturoi să gustăm împreună ( știu că-ți plăceau). Te îmbrățișăm tare, tare, tare și nu te vom uita niciodată. Noi colegii tăi.
Visez la o cale pe care îmi pot purta pașii mei de muritor Zac aici în toropeala unei veri aride Toate deșerturile din lume mă cuprind Sunt atât de fierbinte în zi Și rece în noapte și prind toate sentimentele de care vreau să scap Și sap în sinele meu interior Și știu că toate oasele dor Captive naive de atâta soare. Doar o ploaie, încărcată și grea ca o vădană însărcinată și răbdătoare mă poate scăpa De visele mele.
Cum o să fie vara aceasta pentru mine În afară de un control gratis al coronarelor pe care orice om de bun simț trecut de 50 de ani fumător și tulburat în dragoste ar trebui obligatoriu să-l facă Nu mi-am propus mai nimic Și totuși uitasem de festivalul de jazz, De Ceau Cinema, De tine, care te faci că nu mă vezi languroasă și zemoasă ca o piersică grea Lenevind muncind negândind pentru că nu poți procesa nimic la 37 de grade și un pic Cum o să fie vara aceasta care se întinde cuprinzând iubirile pe rând toate iubirile Cu gust de lămâie sau cireșe zemoase Ce stau zdrobite pe mese în case În casele cu bucătării în care miroase Vinete arse roșii cărnoase și musaca de dovlecei ( nu!nu mai vreau am mâncat și ieri) O vară cu tineri și bătrâni ce dispar și apar asemenea ciupercilor după ploaie Mda, înăbușitor în Hurghada și Cairo Prea cald în Antalya!!!! Ai fost în Rio? Care Rio? Nu, nu mai mergem în Croația e multă înghesuială Cățelușa noastră moare de plictiseală În Bali? O încă nu îmi permit Sigur și de data aceasta mă mint Vecini care discută gălăgios despre vacanțele din țări cu nisipul cleios Și ce bine! exclam eu uitându-mă buimacă la tine De ultimă oră ,,La două bufnițe” Lena Chelari vine Să citească Răsturnând munți și o mană cerească În vara aceasta și Eu mă gândesc că toți se vor gândi la mine Nu încă nu am îmbătrânit Nu m-am chircit Poate după CT n-o să mai fumez Dar în mod sigur ca întotdeauna Mă voi apuca de iubit Iubesc Mă iubești Te iubesc…
De atâția ani tot merg Merg și iar merg Sandalele de la Calvin Klein cumpărate la un preț decent pentru salariul meu nu s-au rupt încă Uneori mă mai opresc să miros crinii galbeni sau roz Modificați genetic de mâinile mele Le-am împrumutat unghiile pielea zgâriată falangele Iar ei crinii au uitat să mi le mai deie înapoi Iar acum când am ajuns în sfârșit la capătul curcubeului Am găsit întuneric Și atunci pentru prima dată am hotărât să merg doar desculță de acum înainte Pentru a picura culoare În orice capăt de lume sau rai.
Oricum suntem uitați în noapte Nu vă mai puneți întrebări de genul: oare se știe de mine? Cineva își aduce aminte să întrerupă stelele în mersul lor halucinant Punându-le piedică Doar e întuneric Și nimeni nu vede când îmi întind piciorul și glezna îmi scârțâie a durere și a iarbă arsă încinsă Până și amanții trag un pui de somn Și vibrații de iubire și patos de nicăieri se simt Dar tot a uitare, a uitare Miroase și pielea mea umezită de buzele tale Și tot a uitare va rămâne piciorul întins și glezna răsucită încercând să schimbe ceva în noapte Așa că numai puneți întrebări acum, în ora și inima voastră.
Tu auzi cum urlă epiderma mea jupuită de soarele din mai Ce mai stai? Nu există o prioritate în eterna ta etate Mai mare decât aceea de a o săruta Mi se zbârcește pielea sub ploaia sărutului tău De-ar dura acesta o eternitate Dar tu îmi șoptești: asta nu se poate Nu am cum să te sărut mereu Trebuie să merg zilnic la job Nu am timp să mă joc Cu trupul tău Trebuie să tund iarba cea verde și crudă Să schimb prizele arse de trudă Să programez vacanțe și verificări la centrala de gaz Știu iubita mea tu mereu arzi?! Se apropie vara roșie galbenă grea Cu miros și gust de in subțire și alb de pepene dulce și cald Cu auz și strigăt de ocean Cu mers furișat pe maidan Cu urme de scoici de stele și munți Și-o să te iubesc mult N-o să mă satur de tine N-o să-mi ajungi Voi fi mereu însetat și flămând Te voi săruta pătimaș oriunde oricând.
O să aranjez doar un colț al nostru iubitule în lumea aceasta Nu, nu lângă pereții casei noastre Ei nu ne mai aparțin vor rămâne copiiilor noștri Acel colț va fi un solz de cer sau un curmal îndrăzneț care se înalță în deșert sau o buză de fântână poleită cu lună Tu trebuie doar să alegi Iar eu îl voi împodobi cu strângerile noastre de mână Ceilalți vor privi și vor rămâne perplecși pentru că acei dintre ei care au iubit și iubesc mult vor recunoaște locul ca fiind al lor!
Când deschid ochii a întrebări dimineața Tu ești răspunsul pe care-l mângâie luna înainte de a ne spune ,,pe mâine” Și cotrobăi în mine și caut diacritice neologisme jargoane de genul ce mi-aș băga… și nu găsesc decât un singur semn Punctul îndrăzneț care pune capăt vorbirii… Tu îți rezemi mâinile pe inima mea mea și-mi arăți Că indiferent câte rotații ar avea pământul Vei îmbătrâni alături de mine Punct! Și apare dintr-odată o nouă zi Nespus de minunată Caldă și afemeiată de parcă noi nu am mai fi.
Stau închis în mine Și voi nu știți asta Îmi luați ochii inima brațul stâng brațul drept îmi umflați ficatul Și tot voi vă plângeți Dar eu vă iubesc și de aceea am tot timpul din lume pentru voi Mă vedeți ca pe un înger Negru atunci când urlu Sau vă rănesc Dar eu sunt un om cu aripi albe care încă nu mi-am găsit trandafirii din grădină Din grădina mea Pe care i-a sădit o iubită Pe care nu am cunoscut-o încă Până atunci mă vindec prin iubirea pe care v-o dau Dar lăsați-mi și mie puțin din iubire Chiar dacă recunosc că eu nu pot trăi altfel Chiar dacă eu sunt acolo pentru voi și durerile voastre Vreau uneori să privesc trandafirii.
Dr .Mihai Lazăr și echipa lui minunată( lipsește Cătuță)
Lazăr Elena 