Dar nici măcar să nu ne atingem Mai bine vorbim despre poezie în toamna aceasta Cum se rup norii albaștri pe fâșie Și se sfâșie Și cum cuminți ne pregătim ceaiul alb Eu îl prefer cu miere de albine și o felie sau două de lămâie Tu ți-l îndulcești mai tare Și amândoi ținem atât de strâns cănile fierbinți în mâini De parcă acum ar veni sfârșitul lumii Și nu mai avem nimic de făcut Decât să ne bem cuminți ceaiul alb Și să ne mai aruncăm câte o privire. Toamna se scutură de brumă și de frunze în tăcere pe străzi Oare Câți oameni mai beau ceai acum?!
Ne adunăm iubirile aici în Piața Traian Și în cinstea lor aprindem lumânări parfumate de la Reminiscent.of Eu le ador pe cele care miros a gin tonic Îmi amintesc de vară de vara pustiitoare dinaintea acestei toamne o toamnă care are gust de toamnă autentică Ție iubitule îți plac cele cu aromă de cafea Le știi zâmbetul și trezitul în zori lângă mine iubita ta Să onorăm azi aceste iubiri cu vin cu bere cu cocktailuri cu nume ciudate spumante și amețitoare Să ne plimbăm unii lângă alții unii cu ceilalți pe pietrele acestea din piață ciugulite de porumbeii psihadelici și gri Să ne teșim tălpile pe ele Să fim cât mai vii Să-i aducem aminte pe cei care la rândul lor au au aparținut acestui loc și poate cu puțin noroc le vom simți prezența le vom continua iubirea Și vom posta pe insta sau pe alte pagini de socializare imagini ale iubirii cu noi cu ei sau cu alții care vor veni în Piața Traian.
Mă alerg pe străzile tale Barcelona Purtându-ți taurii roșii Și îngerii cu aripile neterminate Pe care încă mai stau scoici miriapode iguanele de sticlă al lui Gaudi și porumbeii albi al lui Pablo Tălpile mele poartă pe Rambla albastrul lui Miro Și picură la fiecare apăsare iubire. O, Barca de câte ori te pot privi! Și de câte ori mă voi întoarce la tine?! Nu mi-ar ajunge o viață ca să te pot cunoaște așa cum nici eu nu mă știu pe mine. Tu doar strigă-mă și eu voi veni de fiecare dată așa cum iubitul răspunde chemării iubitei lui întotdeauna.
Barcelona Librăria La Central del Raval 01.10.2024
I-am șoptit: Am primit azi întâia frunza de septembrie Am plâns azi pentru prima dată în septembrie Am râs pentru prima dată în septembrie privind ochii unui țap bătrân Sigur mai rămân în septembrie și adun Cicatricile prinse în timp Cuvinte neținute în nimeni Atingerile galbene de mână Sau înnegrite de soarele atât de încins al verii care încă mai respiră în noi În noi doi, în ceilalți Eu mă pregătesc pentru o nouă vacanță Pentru a celebra ceea ce a mai rămas din iubire Drumul ei uneori abia începe Și știu că doar acum înțeleg de ce rămân mereu cu tine și nu caut în alt anotimp iubirea E liniștea unui nou septembrie în care încă mai pot trăi.
Adormim într-un final toți Dar până atunci mai facem negoț cu carnea și sufletul nostru Ne mai doare pentru noi Pentru născuții noștri Pentru prieteni și pentru alții de care auzim întâmplător De când ai plecat tu au apărut noi aplicații: tik-tok treads ( nu m-am înscris pe nici una, prea multă socializare pentru mine) Poate totuși ție ți-ar fi plăcut și mi-ai fi povestit despre ele Poate ți-ai fi întâlnit o altă dragoste Nu am cum să știu Pentru că nu mai scrii nimănui Nu ne mai zâmbești Poate că tu totuși nu ne-ai uitat Lumea se rostogolește înainte într-un haos echilibrat Lumea care nu știe de tine de mine Lumea aceasta sărăcită tot mai mult de pescari, de cuvinte, de iubire, de prieteni lumea aceasta în care Puțini mai ascultă, puțini mai vorbesc cu inima Și încet încet se așterne o uitare peste tot Dar noi, noi cei care am avut parte din sufletul tău mărinimos nu te vom uita Și știi de ce nu te vom uita? Nu pentru că tu ai fost ceva wow!!! Toți suntem wow!!! Tu ai avut acea mărinimie și bunătate nesimulate pe care mulți dintre noi nu le avem sau ne prefacem, ne prefacem că suntem ca tine…. Dar știi ce Vali ?! Într-o zi nu știm care zi îți vom atinge acel suflet de câine și poate vei avea mai mult timp de data aceasta să ne arăți și nouă dragostea adevărată Până atunci dragul nostru te îmbrățișăm și vom bea pe nerăsuflate un pahar de whisky cu gheață( se anunță încă o zi cu 38 de grade) cu tine.PS: Poate Mărioara ne va aduce și niște dovlecei pane cu mujdei de usturoi să gustăm împreună ( știu că-ți plăceau). Te îmbrățișăm tare, tare, tare și nu te vom uita niciodată. Noi colegii tăi.
Visez la o cale pe care îmi pot purta pașii mei de muritor Zac aici în toropeala unei veri aride Toate deșerturile din lume mă cuprind Sunt atât de fierbinte în zi Și rece în noapte și prind toate sentimentele de care vreau să scap Și sap în sinele meu interior Și știu că toate oasele dor Captive naive de atâta soare. Doar o ploaie, încărcată și grea ca o vădană însărcinată și răbdătoare mă poate scăpa De visele mele.
Cum o să fie vara aceasta pentru mine În afară de un control gratis al coronarelor pe care orice om de bun simț trecut de 50 de ani fumător și tulburat în dragoste ar trebui obligatoriu să-l facă Nu mi-am propus mai nimic Și totuși uitasem de festivalul de jazz, De Ceau Cinema, De tine, care te faci că nu mă vezi languroasă și zemoasă ca o piersică grea Lenevind muncind negândind pentru că nu poți procesa nimic la 37 de grade și un pic Cum o să fie vara aceasta care se întinde cuprinzând iubirile pe rând toate iubirile Cu gust de lămâie sau cireșe zemoase Ce stau zdrobite pe mese în case În casele cu bucătării în care miroase Vinete arse roșii cărnoase și musaca de dovlecei ( nu!nu mai vreau am mâncat și ieri) O vară cu tineri și bătrâni ce dispar și apar asemenea ciupercilor după ploaie Mda, înăbușitor în Hurghada și Cairo Prea cald în Antalya!!!! Ai fost în Rio? Care Rio? Nu, nu mai mergem în Croația e multă înghesuială Cățelușa noastră moare de plictiseală În Bali? O încă nu îmi permit Sigur și de data aceasta mă mint Vecini care discută gălăgios despre vacanțele din țări cu nisipul cleios Și ce bine! exclam eu uitându-mă buimacă la tine De ultimă oră ,,La două bufnițe” Lena Chelari vine Să citească Răsturnând munți și o mană cerească În vara aceasta și Eu mă gândesc că toți se vor gândi la mine Nu încă nu am îmbătrânit Nu m-am chircit Poate după CT n-o să mai fumez Dar în mod sigur ca întotdeauna Mă voi apuca de iubit Iubesc Mă iubești Te iubesc…
De atâția ani tot merg Merg și iar merg Sandalele de la Calvin Klein cumpărate la un preț decent pentru salariul meu nu s-au rupt încă Uneori mă mai opresc să miros crinii galbeni sau roz Modificați genetic de mâinile mele Le-am împrumutat unghiile pielea zgâriată falangele Iar ei crinii au uitat să mi le mai deie înapoi Iar acum când am ajuns în sfârșit la capătul curcubeului Am găsit întuneric Și atunci pentru prima dată am hotărât să merg doar desculță de acum înainte Pentru a picura culoare În orice capăt de lume sau rai.
Oricum suntem uitați în noapte Nu vă mai puneți întrebări de genul: oare se știe de mine? Cineva își aduce aminte să întrerupă stelele în mersul lor halucinant Punându-le piedică Doar e întuneric Și nimeni nu vede când îmi întind piciorul și glezna îmi scârțâie a durere și a iarbă arsă încinsă Până și amanții trag un pui de somn Și vibrații de iubire și patos de nicăieri se simt Dar tot a uitare, a uitare Miroase și pielea mea umezită de buzele tale Și tot a uitare va rămâne piciorul întins și glezna răsucită încercând să schimbe ceva în noapte Așa că numai puneți întrebări acum, în ora și inima voastră.
Tu auzi cum urlă epiderma mea jupuită de soarele din mai Ce mai stai? Nu există o prioritate în eterna ta etate Mai mare decât aceea de a o săruta Mi se zbârcește pielea sub ploaia sărutului tău De-ar dura acesta o eternitate Dar tu îmi șoptești: asta nu se poate Nu am cum să te sărut mereu Trebuie să merg zilnic la job Nu am timp să mă joc Cu trupul tău Trebuie să tund iarba cea verde și crudă Să schimb prizele arse de trudă Să programez vacanțe și verificări la centrala de gaz Știu iubita mea tu mereu arzi?! Se apropie vara roșie galbenă grea Cu miros și gust de in subțire și alb de pepene dulce și cald Cu auz și strigăt de ocean Cu mers furișat pe maidan Cu urme de scoici de stele și munți Și-o să te iubesc mult N-o să mă satur de tine N-o să-mi ajungi Voi fi mereu însetat și flămând Te voi săruta pătimaș oriunde oricând.
Lazăr Elena 