Și știu că iarba verde nu mai rămâne
Și știu că de dor se usucă uitucă
Băgrinii împletesc cununi și se urcă
În poala cerului gri și măruntă
Se ard coceni se coace ludaia sfârâind de dulce în cuptor
Mă vâr ghemuită în suflet
Să cotrobăi după soare și fierbințile ploi
Dar nu găsesc decât pături de lână creață și grea
Pilote cu pufuri de gâscă
Și albă se apropie iarna mea
Mă dreg cu votcă și cherry
Și tămâioasă și ceaiuri multe de salvie și tei
Și mă umpli pe mine și-n casă cu mere roșii gutui și alune și nuci
În păr îmi răsfiri crizantemele albe
Iar în mâini ca pe o icoană îmi așezi inima ta
O mângâi și o las să adoarmă
Și știu că în curând în vară din nou mă va striga…știu