Eram amândoi eu și îngerul întinși pe nisipul fierbinte și albastru de august
Șifonat din când în când de luna roșie ivită dintr-o aripă a unei păsări însetate izgonite din rai
Stai lângă mine stai
Lună ce în curând te vei face albastră
Albastră de august și tu
Poate vom privi spre cer tu lună cu ochii mai mari decât ai mei
Vom privi cu patru ochi ai mei mai miopi
Și vom zări poate o fereastră să putem trimite pasărea înapoi
Nu se vede nimic îmi șoptește îngerul întinzându-și loțiunea de plajă cu factor 50
De aceea trebuie să te pocăiești să faci cât mai multe fapte bune în lume
Numai așa vei putea duce pasărea cu tine
Dar tu îngere nu poți?
Eu nu am grijă de păsări
Și atunci cine?