De …duminică

Ce tari îți sunt coapsele când îmi strângi coapsele mele,
Mâinile mele,
Ce aspre sunt mâinile tale
Când mă atingi
Zgrăbălindu-mi buzele calde
De vânt, de vânt, venind din deșert
Se usucă cuvântul în mine
Când aștept
Să cadă înserarea
Și castanul
Să-și scuture floarea
Și ploaia
Să cadă pe trunchiuri bătrâne
Ce stau străjuind de ani mulți strada
Pe care nu mai aleargă nimeni
Și doar bătaia inimii mele
Se aude
Ritmată,
Galopată
Haihuie
Te știe,
Mă știe,
Orașul și strada pustie.

Panormos -Prima Circoscrizione

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s