El, bărbatul, l-a făcut din lut Dumnezeu,
Întâiul,
I-a dat ochi să ne privească,
Mâini să plămădească frumosul,
I-a dat palme tari ca osul,
Sămânță să rodească,
I-a adus prinosul
În tălpi,
În rărunchi,
În plămâni,
În genunchi,
În gând.
Dumnezeu s-a minunat decât de puternic , de înalt, l-a creat.
Îi lipsea însă ceva!
Dumnezeu a cugetat, s-a rugat, a stat puțin, s-a odihnit, iar și-a
privit desăvârșirea,
I-a dat apoi bărbatului iubirea!
I-a retezat coasta
Și în locul rămas gol a pus inima !