Am iubire suficientă pentru timpul care mi-a rămas
Chiar dacă orbecăi și nu am ochi de bufniță albă în întuneric
Văd atât de bine cu inima și te găsesc
Și dacă tu nu vrei iubirea mea
Sunt sigură că de atâta insistență
Inima ta îi va face o reverență, inimii mele
Doar ești educat și respecți sexul ,,slab”
Am iubirea pe care mi-au lăsat-o ceilalți dinainte de a te cunoaște pe tine
Pentru că ei sau chiar eu am fugit când eram crudă și nu știam ce să fac, cui s-o dau,cum să gestionez bulucul de sentimente
Și acum în primăvara vieții mele
Vor înflori iasomii de dor,
Trandafiri roșii și galbeni de dorință,
Gardenii albe de îngeri, castanii roz
Și irișii mov ce nu mor
Și chiar dacă anii se adună mulți
Mie mi-a rămas parcă mult mai multă iubire
Pentru că curios, în micimea ochilor în ridurile de la colțuri în fragilitatea oaselor în scleroza lobilor cerebrali s-au făcut goluri pentru a le umple
Iar sufletul meu e capabil de iertare și îngăduință acum
E treaz și e într-o stare de amorțire de visare!
Lazăr Elena 