Se apropie vara

Tu auzi cum urlă epiderma mea jupuită de soarele din mai
Ce mai stai?
Nu există o prioritate în eterna ta etate
Mai mare decât aceea de a o săruta
Mi se zbârcește pielea sub ploaia sărutului tău
De-ar dura acesta o eternitate
Dar tu îmi șoptești: asta nu se poate
Nu am cum să te sărut mereu
Trebuie să merg zilnic la job
Nu am timp să mă joc
Cu trupul tău
Trebuie să tund iarba cea verde și crudă
Să schimb prizele arse de trudă
Să programez vacanțe și verificări la centrala de gaz
Știu iubita mea tu mereu arzi?!
Se apropie vara roșie galbenă grea
Cu miros și gust de in subțire și alb de pepene dulce și cald
Cu auz și strigăt de ocean
Cu mers furișat pe maidan
Cu urme de scoici de stele și munți
Și-o să te iubesc mult
N-o să mă satur de tine
N-o să-mi ajungi
Voi fi mereu însetat și flămând
Te voi săruta pătimaș oriunde oricând.

Sousse Medina Tunisia mai 2024

Iubire

O să aranjez doar un colț al nostru iubitule în lumea aceasta
Nu, nu lângă pereții casei noastre
Ei nu ne mai aparțin vor rămâne copiiilor noștri
Acel colț va fi un solz de cer sau un curmal îndrăzneț care se înalță în deșert sau o buză de fântână poleită cu lună
Tu trebuie doar să alegi
Iar eu îl voi împodobi cu strângerile noastre de mână
Ceilalți vor privi și vor rămâne perplecși pentru că acei dintre ei care au iubit și iubesc mult vor recunoaște locul ca fiind al lor!

Dar eL Fell Tunisia mai 2024

O nouă zi

Când deschid ochii a întrebări dimineața
Tu ești răspunsul pe care-l mângâie luna înainte de a ne spune ,,pe mâine”
Și cotrobăi în mine și caut diacritice neologisme jargoane de genul ce mi-aș băga… și nu găsesc decât un singur semn
Punctul îndrăzneț care pune capăt vorbirii…
Tu îți rezemi mâinile pe inima mea mea și-mi arăți
Că indiferent câte rotații ar avea pământul
Vei îmbătrâni alături de mine
Punct!
Și apare dintr-odată o nouă zi
Nespus de minunată
Caldă și afemeiată de parcă noi nu am mai fi.

Timișoara ,,Vineri 15”

Dar eu sunt

Stau închis în mine
Și voi nu știți asta
Îmi luați ochii inima brațul stâng brațul drept îmi umflați ficatul
Și tot voi vă plângeți
Dar eu vă iubesc și de aceea am tot timpul din lume pentru voi
Mă vedeți ca pe un înger
Negru atunci când urlu
Sau vă rănesc
Dar eu sunt un om cu aripi albe care încă nu mi-am găsit trandafirii din grădină
Din grădina mea
Pe care i-a sădit o iubită
Pe care nu am cunoscut-o încă
Până atunci mă vindec prin iubirea pe care v-o dau
Dar lăsați-mi și mie puțin din iubire
Chiar dacă recunosc că eu nu pot trăi altfel
Chiar dacă eu sunt acolo pentru voi și durerile voastre
Vreau uneori să privesc trandafirii.

Dr .Mihai Lazăr și echipa lui minunată( lipsește Cătuță)