Tu credeai, că eu nu am inimă
Că acum vara circulația mea mare și mică o fac mareele elizeele și fluturii
Și atunci plutesc atât de departe până ajung la hotarul dintre viață și moarte
Tu credeai, că nu am plămâni
Că acum vara respir precum broaștele râioase
Și mi se văd ritmurile prin pielea verde de sălcii plămânii mei mai ușori de femeie se ridică la stele precum iarba de stepă în Las Pampas
Tu credeai, că nu am trup
Că acum vara mă usuc
Și vii să mi te închini
Tu bugărițele roz și un ciulin
Să-ți atingi fruntea și mâna osoasă de partea mea pudică și frumoasă
Să-mi spui la ureche dorința ce te arde
Iar eu să mă gândesc să ți-o împlinesc la noapte
Tu credeai dar câte mai credeai despre mine
Dar nu vei știi în care vară
Voi fugi de tine!