Unde florile nu se ofilesc și trăiesc în eternitatea de nepătruns a timpului
Mă strecor eu și încerc să fur semințele coapte și negre
Dar ele nu-și împrăștie maturitatea în nici un căuș al niciunui muritor
De dor de dorul acela de a rămâne în inima ta am să mor
De a fi și a căuta mereu noi sărutări neatinse alinturi
Neștiute nespuse gânduri
Știu că nu vom avea parte de o asemenea iubire
Dar asta nu mă face să îndrăznesc să ți-o cer
Și mă furișez ca un hoț în miez de noapte pe la porți și încerc să pătrund în tainicele grădini
Ascunse de noi cei neștiutori și pierduți în ale vieții trăiri
Nimeni nu mă va pedepsi pentru asta
Nimeni nu o să mă certe că am încercat
Să caut frumusețea absolut nimeni ( pentru că nimeni asemenea mie caută și el)