Poezie de iubire și duminică

Îmi încălzesc oasele reumatice, psihedelice și buimace în îmbrățișarea ta
Trosnesc în gerul de afară,
Asimptomatică iarnă se coboară,
Îmi repeți nostalgic că ar trebui
Că se cuvine,
Să împărțim frigul ce vine,
Că ne-au ros moliile pledurile de lână,
Că arată jalnic ca după o furtună,
Magnetică, te îngân eu,
Într-o iarnă poetică cu iz de scorțișoară strecurată din greșeală în vinul fiert,
Și aștept alocații și donații pentru cei săraci
Doar vine Crăciunul și trebuie să-mi dați
Puțin din inima voastră de oameni bogați,
Vă colind, nu vă mint,
Vă aștept,
Nu regret că împart iarna aceasta cu voi,
Știu că doare, că vă dor și pe voi oasele,
De aceea vă propun
Ca farmaciile, cramele, târgurile, pastrămăriile, azilurile și maidanele să primească certificate verzi
Asemenea brazilor
Cumpărați la pachet, de aceea dragilor vă propun pe bune adoptarea ,,altui” Crăciun de data asta să fie cu iubire, cu tot ce e mai bun!

Ecaterina Tudor

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s