Roz de iunie

Oamenii uneori nu știu ce să facă în luna iunie,
Se termină școli,cicluri de viață fragile,ostile,
Domnișoarele își încârlionțează părul seboreic pentru prima dată,
Poartă sandale cu tocuri mai puțin permise
Și fumează tot pentru prima dată în văzul tuturor(unele)
Emoții pentru unii,
O lună neobișnuit de caldă pentru alții.
Eu încerc noi rețete, fac pentru prima dată dulceață de trandafiri Damask și mă nasc și te naști,
Mă miri și mă mir de unde atâta cutezanță și pornire în mine,
Orașul îmi pare anost, fără rost de când ne-a murit cockerița,
Mă învârt pe străzi,
Mă descos în suflet
Și încerc să-mi amintesc cum era odată în luna iunie de parcă m-ar putea ajuta cu ceva această aducere de aminte…
Și totuși mă strădui să mă înalț
Lăsând pe pământ silabe,
În vânt,
Pentru ca odată și odată
Să pot cutreiera prin lanuri de maci sau printre bujorii și crinii și asperulele roz.
Viața,viața,parafrazând, e totuși în iunie roz
Nu-i așa Edith?