Of

și numai rozul mă prinde cu moftul lui primăvăratic
Și inima mi-o întinde ca pe o pânză de in
Și o bate și o scutură de praf și gânduri
De zi și noapte
Și stelele se ascund în ea, în pânza lungă ce este inima mea
Dar a ta inimă în ce culori oare se prinde
Sau poate doar culoarea nu o știe
Sau poate doar culoarea nu o vede
Din cauza păpădiilor coapte de soare
Și a verdelui ce nu se stinge
De nu s-ar stinge niciodată
Și stelele nici ele nu s-ar stinge.