Așa zisul colind al meu de marți

Se ascund cerbii și căprioarele-n păduri
Cad stele și le acoperă trupul cald
Se prind urme din cer în coarnele lor
Și picură iarna,
Mă scald alături de îngeri
În păduri mirosind a deșert
Și aștept vânătorii veniți de pe alte meleaguri
Să țintească în ochi,
Să strivească lacrimi de mame,
Dar țeava puștii tremură jalnic
La auzul blândului colind,
Bunii noștri țin în mâini ramuri, de brazi prăbușiți pe pământ
Și clopote calde de biserici
Dăngăne în surdină, în cor,
Le poartă mai departe căprioarele și cerbii
Și îngerii se ascund în noi, printre nori
Și Dumnezeu ne privește cu drag
Și în această zi nu mai știe care suntem îngeri sau oameni,oameni sau îngeri,
Vânătorii se opresc,vânătoarea s-a sfârșit,
Un copil în păduri plânge!

Catedrala din Palermo (detaliu 05.2022)

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s