De curcubee

De atâția ani tot merg
Merg și iar merg
Sandalele de la Calvin Klein cumpărate la un preț decent pentru salariul meu nu s-au rupt încă
Uneori mă mai opresc să miros crinii galbeni sau roz
Modificați genetic de mâinile mele
Le-am împrumutat unghiile pielea zgâriată falangele
Iar ei crinii au uitat să mi le mai deie înapoi
Iar acum când am ajuns în sfârșit la capătul curcubeului
Am găsit întuneric
Și atunci pentru prima dată am hotărât să merg doar desculță de acum înainte
Pentru a picura culoare
În orice capăt de lume sau rai.

Nu mai puneți întrebări

Oricum suntem uitați în noapte
Nu vă mai puneți întrebări de genul: oare se știe de mine?
Cineva își aduce aminte să întrerupă stelele în mersul lor halucinant
Punându-le piedică
Doar e întuneric
Și nimeni nu vede când îmi întind piciorul și glezna îmi scârțâie a durere și a iarbă arsă încinsă
Până și amanții trag un pui de somn
Și vibrații de iubire și patos de nicăieri se simt
Dar tot a uitare, a uitare
Miroase și pielea mea umezită de buzele tale
Și tot a uitare va rămâne piciorul întins și glezna răsucită încercând să schimbe ceva în noapte
Așa că numai puneți întrebări
acum, în ora și inima voastră.

Piața Traian Timișoara 16.06.2024