Poate mă număr privindu-mă cum îmi apar pe obraz frunze maronii sau urme de castane boțite pe la tâmple
Printre ultimele femei care mai sunt îndrăgostite de iubire
Care mai cred încă…
În Făt-Frumos dar nu acela din povești care apare călare pe un cal alb
În noapte să te salveze
Să mă salvez
Cred în bărbatul acela care poate spune puține cuvinte sau e atât de talentat în a-mi șopti atât de frumos încât mă face eu guralivă să tac
Cred în liniște în apropiere în depărtarea care te sufocă te strânge de gât și-ți apar dureri ca într-o angină pectorală
Dureri care au fost și ieri
Pentru că omul de care ești îndrăgostită nu e lângă tine din diverse motive
Și tu ai vrea să-i arăți mănunchiul de flori și ciulini
Sau să-l întrebi dacă ți-ar sta bine platinată bosumflată cu gura pătată de cafeaua băută pe nerăsuflate
Pentru că ți-ai dat seama dintr-o dată că ai uitat să citești un mesaj de la el
Cred și întind mâna tremurând după fondul de ten By Terry opulent și atent mi-l întind peste frunzele argintii cu miros de castane coapte târzii
Și telefonul sună:
Ești acolo? O săăăăă vin!
Poate o să vin?!