Un iunie haotic se revarsă peste noi
Ploi ploi
De parcă ar veni sfârșitul lumii
Crește atât de cutremurător iarba printre pietre de morminte pietre de caldarâm și cuvinte
Doar iubirea albastră răscolită tihnită cuprinde inima noastră
Ca într-un joc de Uno
Ia două ia patru ia douăzeci și două de zile
În care nu știi ce să faci
Nu știi cum să te îmbraci
Nu știi dacă pelerina de ploaie verde ca marea te va însoți mereu în vară
Sau o vei pune în cui
Amintire dragă
Prin lume purtată hai-hui
Un iunie în care ar trebui să fim înveliți în roșul amețitor al cireșelor
În roșu dogoritor
Asemenea sângelui ce pulsează în noi în ploi… în doi un iunie senin ar trebui să se reverse din plin dar nu știu ce pe cine așteaptă!