Au înflorit cireșii japonezi în oraș
De câteva zile ploaia și ninsoarea tristă de aprilie le-a spulberat florile
Eu nu am avut curaj,să-i văd fără tine
Știi că sunt străzi pe care nu mai calc
Pentru că vreau ca urmele noastre să rămână acolo eterne,
Uneori e atât de singur timpul fără tine,
Timpul nostru a trecut
Dar a fost atât de frumos
Nu ne spuneam nimic, nu pentru că tu nu știai cuvinte
Dar nu aveam nevoie de cuvinte,
Eram împreună tot acest timp
Și ne știam atât de bine una pe cealaltă,
Eu îți împărtășeam totul, dar absolut totul despre toți cei iubiți,cu temerile lor, cu bucuriile lor
Tu știai secretele mele, lacrimile mele, visele mele
Acum mă port ca o văduvă îndurerată în primăvară
Și nu mă ajută nici pilulele de Alprazolam
Pentru că nu te mai am,
Doar dorm puțin de la ele
Cu speranța că atunci când mă voi trezi vei fi lângă mine,
Te mai strig uneori
Te strig și…atât
Și mi-e dor și mi-e dor și mi-e dor
Învăț o nouă zi și o nouă noapte
Noi ani, până voi pleca și eu departe
Atât de departe încât numai tu îmi vei lua urma
Și mă vei găsi
Sunt sigură de asta
Ne vom întâlni
Până atunci iubita mea îmi voi aminti cât de mult ne-ai iubit tu pe noi
Care azi te plângem!

😘🤗🤗🥰
ApreciazăApreciază
🤗😘🤗😘🤗😘🤗
ApreciazăApreciază
Cu lacrimi in ochi citesc si recitesc cit de dureroase sint amintirile, Nuti draga voi ati fost pina in ultima clipa linga ea dar Robi al nostru am plecat in Germania si a murit trist nici de la socri nu sa lasat mingiiat a mincat numai sa traiasca pina la sfirsitul vietii!😪
ApreciazăApreciază
🥲🥲🥲🥲🥲Hazel a murit în mâinile mele și ale Larei
ApreciazăApreciază