Mă numesc Roșu
Și nu locuiesc pe malurile Bosforului
Dar iubesc și cred că asta este de ajuns ca să ne cunoaștem.
Nu-mi mângâie fața vântul cald și trist al după-amiezilor
Nu cunosc nici un cuvânt în limba ta maternă în care pot să descriu
Frumusețea dimineților întinse în târziu
Dar cred că e de ajuns
Să pot spune că te știu de o viață.
Poate într-o zi voi merge pe străzile pe care tu le-ai privit și le-ai răstălmăcit frumusețea statornică a inimii lor
Poate eu le voi vedea cu alți ochi măriți și injectați de fumul narghilelor adormite cu un alt suflet
Dar asta nu mă va opri
Să-mi amintească de tine
Ori de câte ori mă va trezi din rutina și odihna vieții mele ,,un câmp împânzit cu floarea soarelui…spre undeva…și mă voi îndrăgosti de un bărbat despe care nu știu mai nimic”.