Urc scări pe întuneric
Zece etaje
Așa îmi pot descrie adolescența
Fără curent electric
Și excrescența acelor ani
Parcă învie
Toată viața să facem economie
La orice dacă se poate
Și tocmai de aceea mă-ntind hohotind pe spate
Și-n semn de respect te aplec
Să-ți spun vorbe tandre pentru târziul drum
La urechea cea grasă și bleagă
Oricum în fiecare secundă mor 107 oameni în lume
Conform bibliotecii javrascript
Și dacă nu fac dragoste cu tine
Mă apuc de gătit sau de scris
Mintea mea e trează continuu
De atunci mi se trage
De când tânără prea tânăra număram treptele celor zece etaje
Știi câte sunt?
90
O scară pentru zece vieți!
Mă-ntreb în întunericul lăsat dintr-o dată în frigul de afară
E o scară pe care iubirea urcă sau se coboară?