Poate în noiembrie…

Azi iubitule îți dau cu împrumut din sufletul meu
Nu mult
Nu fi lacom
Să nu îți pară rău mai târziu
O împrumutură
Dar asemănătoare picăturii chinezești
Ca o sfredelitură sub formă de tortură
Să ajungi să o iubești
Azi împrumut eu de la tine toamnă ploile lungi mărunte descusute dar statornice
Din noiembrie
Ca să pot ninge mai apoi și eu în decembrie
Cu lacrimi de mamă de sfinți
Poate picioarele mele vor însămânța în arătura drumurilor iubirea
Și poate o voi da în timp înapoi sub formă de stea.
Azi vă împrumut puțin rujul meu roșu aprins
Și parfumul meu preferat La Panthere de la Cartier
Poate vi l-am împrumutat și în alte zile
Poate chiar ieri
Le-am dat unor tinere libertine
Și eu ce-aș pute lua azi de la voi
De la toamnă
De la trecători
Poate un cuvânt mângâiat de norii subțiri și plecat
În alte vremuri și amintiri
Poate că mi-ați dat și toamna mi-a dat
Și am uitat că în gânduri m-ați luat și apoi m-ați adus înapoi cu tot ce am împrumutat!

Puțin roșu și …parfum de toamnă târziu acasă

6 comentarii

  1. Gânduri, emoții, afirmații, hobby-uri, personaje, nume, simboluri și tot ce poate fi reprezentativ pentru fiecare dintre noi își găsesc locul în versurile tale, deci…ce aș putea eu să îți împrumut???

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s