De recunoștintă

Uneori apar, se nasc și ne înseninează zilele,făpturi create de îngerii buni, făpturi care la rândul lor sunt îngeri buni, dar își ascund aripile aici pe pământ cu un gând, acela de a face mereu bine, în orice secundă, uitând de sine. Uneori te sperii că nu ai să îi mai vezi, că se ascund în fluturii galbeni din pomii verzi,desenând inimi roșii cu iubire, arcuind aorta și cava într-o privire, iar bătaia lui și a lor ( a inimilor) zboară, zboară mereu, albastru cocor lăsând în zborul lor alte inimi albastre pe cer , pline de dor!

11 comentarii

  1. O poezie sensibila,asemeni destinatarului ei,omul devotat si sufletist ,domnul doctor Mihai Lazar.Dumnezeu sa ii faca parte de tot binele pămîntesc,dar mai ales ceresc!

    Apreciază

    Răspunde

      1. păi… dacă stau așa de aproape de soare, poate că, mno, s-au mai și prăjit, parte din ei 🙂 oricum, important e ce-au în gânduri și cum apasă pe butoane :)))
        zâmbește Elena, că-i soare și… vitamina d ține covidul la respect!

        Apreciază

Lasă un răspuns către elenalazar28 Anulează răspunsul