M-ai rugat să-ți picur roșu din culoarea mea pe buze, în suflet,
Să-l accentuez dacă se poate cu bunătate, în tonuri închise de iubire, cu tușe de aripi, albe de iarnă țintuite în suspine.
Când te văd, îți spun draga mea că îmi vine să strig ca un copil uimit de frumusețea care ți-am dat-o,
Să-ți compun elegii, tu, preaminunat-o!
Le poruncesc în fiecare zi de la facerea lumii,
Heruvimilor, arhanghelilor, cetelor de îngeri,
Să te privească, să te cânte,
Primăverii să te întâmpine cu alăute și țimbale,
Să laude semnele tale!
Casa ta s-o împodobească cu muguri de soare, cu muguri de verde tânăr și cald,
Pe frunte cunună să ți se pună de crengi de măslin și raze de lună!
Împăcat stau și cuget în înalt și mă încumet să cred că numai e de adăugat nimic,
Mi-aș permite(dacă îmi dai voie)să iau poate un pic, un mic pic din inima ta să aprind cu iubirea și credința din ea
Cerurile și infiniturile!