Pentru cea mai frumoasă fată din oraș
Încălțată cu adidași
Cu părul împletit și zece cocuri și cărări
Care a existat undeva în nicăieri
Care a alergat și a trișat
În viață
Căruia îi plăcea să doarmă mult în dimineață
După o noapte de pomină cu prietenii în oraș
Încălțată tot în adidași,
Cu fața subțiată de vânt cu trupul lung și cărunt
Strivit sub povara deselor îmbrățișări
Pierdută în azi, pierdută în ieri
Care asculta mult jazz și fuma țigări de foi,
Care dansa în piețe cu umerii goi,
Care a crescut copii și și-a luat un job ordinar,
Care muncea mult pe puțini bani,
Care s-a rătăcit puțin în iubit
Dar încă visează și nu a murit
Pentru cea mai frumoasă fată din voi
Aplaud și mă închin
Când o văd trecând pe stradă absentă cu mersul înclinat și rar,
Încălțată tot cu banalii adidași banali!