Inima ta nu bate
E o pasăre roșie prinsă între două bătăi și
Ascultă atâtea păsări roșii
Transformând timpul și viața.
Unele sunt atât de bolnave încât respirația lor abia o mai auzi
Dar tu cu inima ta le cuprinzi într-un zbor atât de albastru
Două secunde…
Atât durează
Apoi alte două secunde
Secunde pline de lumină
Nici nu le mai numeri
Tu nu ai sânge nu ai oase
Ascunsă sub degetele și urechea ta stă de veghe mereu un stetoscop
Nu e surd nu e mut nu e orb
Înfrunzește în durere
Și când atingi toate aceste păsări inimi
Le înveți din nou să iubească
Iar uneori dacă nu ai mai striga
Ți-ai auzi și tu inima ta
Răsfrântă în iarba de acasă
În aripile întinse ale visului tău
Și ai știi că ea vorbește mereu
Ascultă cum caută
Cum ar vrea și ar trebui să fie
Cum învață
Cum nu știe să ceară
Cum iartă
Cum așteaptă
Să fie îmbrățișată
Pentru că toate păsările roșii iubesc.
Tu nu știi încă
Dar vei afla că vei rămâne înscris în oameni cu liniștea dintre două bătăi.