Mă alerg pe străzile tale Barcelona
Purtându-ți taurii roșii
Și îngerii cu aripile neterminate
Pe care încă mai stau scoici miriapode iguanele de sticlă al lui Gaudi și porumbeii albi al lui Pablo
Tălpile mele poartă pe Rambla albastrul lui Miro
Și picură la fiecare apăsare iubire.
O, Barca de câte ori te pot privi!
Și de câte ori mă voi întoarce la tine?!
Nu mi-ar ajunge o viață ca să te pot cunoaște așa cum nici eu nu mă știu pe mine.
Tu doar strigă-mă și eu voi veni de fiecare dată așa cum iubitul răspunde chemării iubitei lui întotdeauna.