I-am șoptit:
Am primit azi întâia frunza de septembrie
Am plâns azi pentru prima dată în septembrie
Am râs pentru prima dată în septembrie privind ochii unui țap bătrân
Sigur mai rămân în septembrie și adun
Cicatricile prinse în timp
Cuvinte neținute în nimeni
Atingerile galbene de mână
Sau înnegrite de soarele atât de încins al verii care încă mai respiră în noi
În noi doi, în ceilalți
Eu mă pregătesc pentru o nouă vacanță
Pentru a celebra ceea ce a mai rămas din iubire
Drumul ei uneori abia începe
Și știu că doar acum înțeleg de ce rămân mereu cu tine și nu caut în alt anotimp iubirea
E liniștea unui nou septembrie în care încă mai pot trăi.