Nu am cum să te mai caut în această vreme tulbure
În care se pierd atâtea iubiri
În care mor oameni care nu au învățat să trăiască
În care unii dintre noi țin un post aspru hrănindu-se doar cu semințe și ierburi și stârvuri de animale neputincioase asemenea păsărilor din înaltul cerului
Dar n-au învățat încă să zboare
Și asemenea lor renunț și eu să mai iau lecții despre înălțare și nu te mai caut pentru că tu dragul meu ai rămas arestat în închisoarea trecutului
Nu te poți elibera încă ești prins în iubire și refuzi categoric să o pierzi
Și atunci în timp ce noi nezburătoarele pornim în ultima migrație spre poli
Tu scrii poezie
Pentru că numai astfel te poți elibera!