Lasă-mă azi să te înfofolesc mai bine
În grămezi de frunze bătute brumate vineții
Nu vezi toamna cum ține
Cât mai mult din soarele ce se ascunde,
Frigul ne apleacă, cocoșată ne este spinarea
În valuri negre sticloase
Ne învăluie marea.
Lasă-mă azi să-ți pun pălăriile de pai galben în cui,
Să-ți scot din dulapul cu molii și fluturi scuturați trenciul bosumflat,
Ghetele ce încă mai poartă mirosul toamnei de altădată
Și eu să-mi pun pe buze un alt ruj cu gust de struguri și gutui
Și am să mă dau cu un alt parfum cu miros de ambră tămâie și prună uscată,
Tristă am să fiu,
Îndurerată ca o văduvă în pelerinaj plecată
Lasă-mă măcar o dată să fiu anotimpul de dinainte de iarnă melancolic beat și nebun
Bolnav gripat, ce se pierde încet tremurat în birtul de peste drum și ie caută iubire.