O! îngerul meu și câte zile s-au scurs
Iar eu ca o Evă dar o Evă închipuită superbă blondă cu părul încurcându-se între picioare răsfirat în partea de sus deasupra simfizei pubiene
Am iubit uneori frumos ca și cum îngerii din rai ar fi cântat psalmi
Și Dumnezeu i-ar fi acompaniat din nai
Așa ca un mare șef de orchestră
I-a împărțit pe voci
Pe cei castrați sau frați frați de sânge i-a făcut soprane iar pe cei cu laringele gâtuit sau cu traheostome i-a făcut basiști și i-a pus pe rândul din urmă căci erau cei mai triști
Pe cei bețivi și drogați i-a pus mai in spate ei erau pe post de mezzosoprane
Și din când în când repetau un refren
În rest visau cu ochii mari și se holbau la mine și mi-era o rușine
Și hotăram să țin post
Să nu mă mai iubesc cu tine
Să mănânc roșii și castraveți sau pâine cu margarină și miere de albine
Iar uneori erau zile când nu iubeam deloc
Și Dumnezeu îmi trimitea câte un tenor
Un înger gras ce lua tablete pentru colesterol
Iar eu în loc să-i ascult aria măiastră
Îl trimiteam să-și facă coronografia
Să văd cât mai are să trăiască
Of îngere uneori mi-e ușor să iubesc alteori capul și sufletul mi-e atât de gol
Sunt zile și zile
Și cum să mai iubești?
E totul pe lumea aceasta întors cu susul în jos
Dar cine cine oare ar mai putea iubi?
Iar eu nu sunt o Evă ce te-ndeamnă să cazi în păcat
Mă pricepeam la asta în tinerețe
Parcă aș sta acum în genunchi cu capul plecat
Și aș depune jurământul cistercian
Măcar o dată pe an!
Dar nu pot nu pot!!! iubirea mă poartă cu ea
E imensă întinsă intensă ca marea…
Marea Neagră a mea!