Ne plimbam în vară
Iulie dogorea a sfială și nu știam dacă te pot ține de mână sau să mă sprijin de pereții scorojiți ai caselor din cartier
Visam că mă scufund în arșiță
Când m-ai cuprins încet stingher
Trupul meu moale spasmodic se mițea sub greutatea sălbatică de bărbat a ta eu eram în sfârșit a ta
Ce frenetic se învârteau țiglele roșii pe acoperiș
Ca și bulionul care mocnea în oalele de inox cumpărate de la Kauffland
Cafeaua zăcea nebăută în ibric și babele își vindeau în piața Badea Cârțan legăturile de mărar leuștean și cimbrișor
Iar eu, iar eu simțeam că mor de atâta iubire
Și mă gândeam că ai să găsești un sicriu alb și gol
Printre atâtea sicrie
În care zac fecioare neîmpărtășite și mame părăsite de iubiții lor
Și că zilnic ai să vii să-mi aduci la cimitir flori cu miros de mare albastre sau roz sau roșii
Cârciumărese calde cu ifose de mirese
Nu ai să mori iubito
Nu ai cum să mori
Chiar dacă camerele de urgențe sunt pline de oameni disecați până în oase și aorte virusați sau călcați de tractor
Așa e în începuturi
Te umpli de mirare și inima bate tare
Mai târziu mult mai târziu
Vei învăța că iubirea te mistuie ca și vara te arde te doare
Dar pentru asta există remedii
Ceai de salvie ceai de mentă sau de cicoare
Bea iubito bea doi litri cum ne sfătuiește medicul cardiolog
Bea zilnic și fă-mi puțin loc în sufletul tău necopt
În inimă în vara fierbinte a ta!